Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 9. szám
REVISTA CATOLICA 131 Uti freamät ca de friguri si o sudoare rece j de moarte ii cnprindea flint,a inireagä si ca o copilä ingrozitä sä intorcea citre sotul ei, läsin- , du-se pe peptu! lui si strigánd: — Mintue-mä, Caiule, mintue-tnä! Iar dinsul de sigur ar fi voit, se goneascä in abisuri acele umbre räu fäcätoare, darin zä- ! dar sä uita in jurul säu, cäci nu vedea nirnic. O, ce grozave erau orile serii, in singurätate, in täcere, cind lumina pezisä a soarelui apropiat de apus, imbräfo?a orasul si valurile märii oglindind cerul, aruncau fulgere sinistre inväpäiate si sä auzia din cind in cind tiuilul vulturilor ce sä ro- tiau pe de asupra capului! Si vedeniile Anteei sä repetau tot mai dese, tot mai amenintäloare, tot-de-auna, in liecare zi. Cei mai slävili medici, inteleptii de toatä mina, incercaserä leacurile lor — in zädar! Sunetul tilincelor egiptene si al fluerelor beduine nu folosia intru nirnic penlru a distrage pe bolnavä, pentru a fugäri näluciie ingrozitoare. ce o chinuiau. Aproape de apus, cind soarele in ochii spec- tatorilor pärea cä sä scaldä intr’o mare de foc, cadavrul cu ochii, sliditi pärea cä-si ia chip si fiintä si cä-si indreaptä asupra bolnavei acea privi re nef'astä obicinuitä, si-i fäcea semn cu dege- tele uscate, chemind-o. Cite odatä i sä pärea, cä din gura stafiei esiau o groazä de gingänii §i alte animale negre, färä forrná, grefoase, care din toaie pärtile sä apropiau si sä acätau de dinsu. Viata Anteei era numai spaimä si numai gindul i?i amintirea temutelor stafii o aruncau intr’o stare de abatere si desperare, incit doria §i cerea chiar lui Cinna, moartea Cinna, care ar fi dat pinä si cea din urmä picälurä de singe pentru mintuirea Anteei, sä ingrozia de acea do- rintä si tremurind isi inchipuia frumosul ei cap lipsit de viata, cum atirnä cu ochii stinsi pentru tot-de-auna, albu-i sin spintecat de mina aceluia, care o iubia atit de mult. 0 nu ! mai bine a muri de o mie de ori de durere, dar a o ucide nu ? nu! nici odatä! Un medic grec ii spusese, cä stafia ce apä- rea Anteei, era Hecate, si multimea celor 1 a 1 te stafii era chipu! destinului nerevocabil al bolnavei. Si Cinna, care de alt-mintrelea nu credea j in zei, jertfi Hecatei. Sä apuca, de lega ochii balnavei cu väluri negre, foarte dese, dar färä nici un fölös. 0 inchiserä intr’o chilioarä intunecoasä si ingustä; insä sä pärea cä fantoamele sträbat zi- durile ?i luminind chilia cu lumina lor posomo- ritä, apäreau si mai groasnice. Apoi noaptea o apuca pe Antea o letargie a^a de adincä, incit chiar dacä o odihnia pufin, arunca pe Cinna in groasnica indoialä, cä poate nu se va mai destepta. ln picioare nu se mai putea tine, atit era de slabä si istovbä, incit o duceau tot-de-auna intr’o lecticä. Tristeta, vechea tristetä a lui Cinna, re- näscu in sufletul lui mai puternicä ca ori cind, umplindu-1 de teamä pentru viata Anteei si pur- tindu-1 cu gindul, lucru ciudat, cä boala ei este inruditä cu aceea, despre care vorbise lui Timon, cind ii deschise läuntru! sufletului säu. Poate ?i Timon sä gindia la fel, insä Cinna sä temea sä-i mai inlrebe. Cu toate acestea el apära pe Antea cu desperare. Voi sä o ducä in imprejurimile Memfi- sului; dar cind sä incredinta, cä sederea la umbra pirarnidelor nu-i era de nici un folos, sä intoarse cu ea la Alexandria si o inconjura cu cärturari si vräjitoare si o ceatä intreagä de sarlatani: Nu mai avea aproape nici o sperantä si de aceea alerga la ori care mijloace. Intr’aceea sosi la Alexandria din Cesarea, un medic celebru Evreul Iosif. Cinna il chema in grabä. losif, nefiind idolatru, inlätura cu dis- pret ipoteza, cä Antea ar fi urmäritä de Hecate si fu de pärere, cä femeea e pur si simplu stä- pänitä de diavol. Sfätui dar pe bärbat sé o ducä din Egipet, unde pe lingä inriurirea demonilor, puteau sä-i strice miasmele din bältile Deltei. Sä o ducä la lerusalim, sä ’ncerce aerul uscat si sänätos al acelui oras. Cinna consimti cu atät mai bueuros, liind cä la lerusalim era procurator un preten al séu, F’ontiu Pilat. Acesta intr’adevér ii primi cu brätele deschise si puse la dispositia oaspetilor vila sa din apropierea orasului. Dar §i aici sperantele lui Cinna sä risipirä in curind, de oare pe stafia mortuarä, precum nu päiäsise pe Antea in timpul cälätoriei, asa ii apärea mereu la lerusalim. Si iarä incepurä zilele de spaimä si desperare. VI. In atriu. cu toate cä era des de dimineatä, cä galéria era umbroasä §i cä apa tisnea veselä din finlinä, era o cäldurä de nesuferit §i mar- mura a 1 bä devenise ca de foc. Längä casä, sub un finic* frumos, unde aerul adia din cind in cind, Cinna puse se se aducä lectica impodobitä cu tlori de mär si iacint a Anteei. Apoi §ezu lingä dinsa, apuca minile ei de alabastru si o intreba . — Te simti bine, dragä? — Bine, — räspunse ea cu voace obositä si inchise ochii, ca §i cum ar fi voit sä doarmä. Domnia täcere adincä; numai vintul .soptea intre ramuri .?i pe pämint in jurul lecticei. in
