Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 9. szám
130 REVSITA CATOLICA. Enric Sienkiewicz. : Urmare). iv. Dupä acea convorbire pretenia lui Cinna cu bätrlnul grec sé strinse din ce in ce mai mult. Se vedeau in fiecare zi, iji-’si impärläsiau gindul si pinea lor. De alt-mintrelea Cinna, cu toate ilusiile perdute si chinurile suferite, sé simtia si era incä tiner §i nu cu tótul neaccesibil unei placeri ascunse, pe care poate lumea o pastrase pentru dinsul. lntr’adevér, un farmec nou, neprevézut ?i nici mäcar visat, il gási tocmai in casa lui Timon, in fiica acestuia — Antea. Renumele copilei nu. era mai pe jos in Alexandria decit acéla al találni. 0 cinstiau da- mele romane, grecii, filosofii Serapeului si popo- rul; Timon nu o tinea in gineceu si de oare ce din copilärie incepuse a ceti cu tatái seu cärtile grecesti, 1 atinesti si egiptene. crescind devenise credincioasa lui tovaräsä, lua parte cu dinsul la discusiuni profunde si ca o a dona Ariadá, conducea pe ceilalti prin labirintele indicite ale filosofiei. Afarä de aceasta, o impräjmuia un farmec misterios ca de sfintenie si avea dese-ori niste visuri profetice, niste extase ciudate in care ve- dea lucruri, invisibile pentru ochii celorlalti muritori. Si bätrinul lilosof o iubea ca pe suufletul seu, intre altele pentrucá se temea se nu o piarzä. Ea povestia, cä in visurile sale vedea fantoame réutácioase si tot de-odatä ó lumina de o frumsete dumnezeiascä §i nu stia, daca aceastä lumina e pentru dinsa isvor de vieatä sau de moarte. Egiptenii, care veniau in casa lui Timon, o chemau floare de nufär, poate pentruca aceastä floare era socotitä pe malurile Nilului de dumnezeiascä, §i poate pentruca eine vézuse odatä pe Antea, trebuie se uite ori ce allä frumsete. Intr’adever, frumsetea era cit intelepciunea ei. Soarele arzétor al Egiptului nu-i intunecase fata albä ca un sedef diafan scinteiind de razele aurorii. Ochii ei päreau cä oglindesc culoarea Nilului si privirea lor era adincä .si misterioasä ca apele marelui riu. Cind Cinna o vézu si o auzi intiia oarä, intors acasä simti o vie dorintä de-ai ridica un altar in atriu si de ai jertfi o päreche de porum- bite albe: Nici odatä nu intälnise o inirnä si o figurä ca aceea. Si in scurt timp o iubi cu o dragoste nouä, puternicä, tot a ti t de putin ase- menea pornirilor din trecut, cit de putin sämäna Antea celorlalte femei ce cunoscüse. Särac si singur, cu dinsa ar fi fost fericit, färä ea ar fi rärnas nefericit, chiar de ar li fost bogát si puternie ca Xlesar. Si precum vijelia abate si tirie toate in urma-i, asa gindul la dinsa räpia tinérului mintea, inima, ocupatiile zilnice, odihna noptii, toatä tirea lui. toalä vieata lui. Putin dupä aceea iubirea incolti si in inima Anteei. — Ferice de tine, Cinna — ii ziceau amicii. — Ferice de tine, Cinna — repeta el in sine, cind buzele divine ale Anteei rostira cu- vintele rituale ale cäsätoriei: — Unde esti tu, Gaius, aeolo sunt si eu, Gaia, si fericirea lui i-se päru färä margini, ca apele marelui ocean. V. Tinera mireasä pritnia la vatra sa onoruri aproape dumnezeesti, ea era pentru Cinna gratia, intelepciunea, lumina. Insä el nu §i-däduse samä, cind asämänase fericirea sa cu intinderea märii, cä valurile se miscä mereu si nici odatä nu stau locului. Dupä un an abia, Antea se imbolnävi de o boalä misterioasä, grozavä si visurile ei ineepurä sé alterneze cu aparitia unor fantomé inspäimin- tätoare, care-i räpuneau cu incetul viata. Cu obrazul palid, cu minile subtiate, albe, diafane, cu ochii infundati, ea sämäna tot mai mult cu alba floare a nufärului. Pe casa ei vulturii sä opriau adese-ori in sbor, semn räu pre- vestitor de moarte apropiatä. Vedeniile ei erau din zi in zi mai infrico- sätoare. I-sä pärea pe la amiazä, cä aude in ju- rul säu pasii unor fiinte nevézute, pinä ce zäria o fätä cadavericä, care o fixa si pärea cä o cheamä la sine. unanäia» Nuvelá istoricä din timpul lui Christos. Traducere de A. F. (Urmare).
