Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 9. szám
123 REVISTA CATOLICA. Sfinta noasträ bisericä catolica are iar ün cap visibil. Colegiul Cardinalilor, acest senat luminat si unic in tot universal, si-a indeplinit importanta sa misiune si a ales I pe unul dintre cei mai buni din mijlocul seu pe Cardinalul Iosif Sarto, ca Papa, care luä numele de Piu X. Astfel il vor numi cele doué suté cincizeci de milioane de catolici de pe tot globul pamintului, si sub acest nume il vor venera ca pe un tatä. Sä dea Dumnezeu ca aceastä sä se intimple multi, multi ani. ca si la ultimii sei predecesori. Nu degiaba spune Cardinalul, publi- cului care asteaptä resultatul alegerii: »Ve vestesc o mare bucurie.« Cäci o bucurie de nedescris tntimpinä tot catolicul, in- timpinä bisericä intreagä cänd aude vestea, cä naea lui Petru are iar cärmaciul seu legitim. Acest cärmaciu este chiar de esenta insä-si a bisericii. El, urmasul de drept si mostenitorul Sftlui Petru, este ca insu-si Petru, fundamentul bisericii, si la fie-care nouä alegere se adevereste promisiunea lui Christos, cä bisericä zidilä pe acest fundament nu va fl biruitä de portile iadului. Toatä täria bisericii se reazimä pe acest fundament; prin el este bisericä ca un corp urias, cu un singur cap, cu un spirit unitar, cu un organism care functioneazä intr’un mod admirabil. Cu un asemenea om in frunte, care singur poate sä-si aroge cuvintele lui Christos: »Paste mieluseii mei, paste oile mele«, — »Ce vei deslega pe pämint, va fi deslegat si in cer. si ce vei lega pe pämint, va fi legat si in cer« — cu un asemeneä om in frunte bisericä se aseamenä cu universul, intocmit dupä in- telepciunea Dumnezeeascä, in care soarele ce lumineazä si incälzeste totul. e centrul, imprejurul cäruia celelalte stele §i corpuri cere^ti se invértesc in cea mai perfecta si cea mai frumoasä ordine. De aceea ale- gerea sävirsitä in mod fericit al unui Papä este totdeauna isvorul bucuriei céléi mai sfinte la flecare catolic. Si intr’adever ar trebui sä-i lipseascä cu tótul ori-ce credi ntä, ori-ce religie, ar trebui sä n’aibä bisericä, sä n’aibä nici mäcar idee de chestia principalä a existentei sale pe acest pämint, si a vi i torul ui séu de veci, dacä un asemenea act nu i-ar umplea sufletul de cel mai mare interes. Moartea Papéi Leo XIII a sguduit toate inimile, nu numai ale catolicilor, ci in mare parte si ale necatolicilor, de sigur nu numai din causa calitätilor sale personale, ci mai cu seamä fiind-cä pe patul mortii era — un Papä. Si de aceea se emotioneazä acuma atätea inimi chiar dincolo de botáréi e lumei catolice de alegerea seversitä in Vatican, fiindcä e vorba de alegerea — unui Papä. Nu exislä alegere de capete incoronate care sä fi läsat in istoria lumii ürme mai hotäritoare ca alegerea unui papä. Noi re- gäsitn aceste urme chiar in cea mai veche antichitate. In intreg evul mediu si modern pänä la conclava de azi, lumea toatä a ur- märit alegerile papale cu cel mai mare interes si de multe-ori ameslecändu-se in ele pe nedrept. Toti si in totdeauna aveau con- stiinta cä alegerea unui papä este un act ce priveste toatä lumea. Dacä s’a putut sävirsi deci un asemenea act in mod normal sfntr’un mod fericit, si bucuria era mare, era generalä; cäci numai suvenirea unor alegeri efec- tuate cäte-odatä sub influenta intereselor lumesti si a intrigilor politice, a fäcut sä se umple de groazä inimile tuturor catolicilor, cäci suvenirea desastrului colosai ce le-a urmärit de obiceiu, a fäcut sä se cu- tremure toate inimile. Astäzi s’a sävirsit din nou o asemenea alegere in mod fericit — desi in timpuri grele, in era secesiunii, va sä zicä in era abaterilor dela calea cea veche, dela prin- cipiile mostenite din mosi-strämosi, si mai p^p^ PID
