Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 9. szám
122 REVJSTA CAT0L1CÄ. ear in 29 Iunie 1881 prin enciclica admi- j rabilä: »Diuturnum«, autoritatea pusä de: Dumnezeu pentru procurarea bűnei stäri, ! pentru asecurarea päcii o aperä in contra invetäturilor ducätoare la anarchie, toto- data determinä relatiunile de drept cari trebue sä fle intre auctoritate si supus, relatiunile de iubire ce Irebue sä lege pe unul de altul! Cestiunea socialä a fost tratalä in ad- mirabilele enciclice: »Rerum novarum* si »De conditione opificum«. In aceste aratä calea cea bunä care o va duce la perfecta intelegere intre capitalisti si lucrätori. Nici odatä nu s’au perturbat ordinea si linistea intre lucratori ca in zilele noai i stre, — dar nici n’a fost o legislatiune mai inteleaptä decät cea aretatä de Leon al XHI-lea menitä a o restabili. Actiunea lui Leon al Xlll-lea pentru restabilirea acestei päci va fi ca un model cäruia au a se conforma toti cäti voesc ca i i pacea si bunä intelejerea in societate se aibä base solide, - toti cati voesc ca pro- blemele sociale de azi se aibä o plausi- bilä solutiune! Ac|iunea politica. Sä fim sinceri! Dacä Leon al Xlll-lea ar íi fost si suveran lumesc precum au fost predecesorii sei, ar fi pus in uimire lumea toatá; ar fi fost un al doilea August, procuränd popoarélor fericirea si bu- nästarea! Abia urcat pe trónul Pontifical cu o sagacitate rarä, a inceput a lucra intr’acolo, ca sä-si facä binevoitoare guvernele, cari toate, putem zice, ii erau inimice, sau cel puti-n erau foarte indiferente si nepäsätoare fatä de Sf. Scaun! In restimp de 26 ani a iäcut lucruri ce te pun in uimire. E opera lui Leon al Xlll-lea capitu- larea ce a trebuit sä se facä in »Kultur- kampf«-ul vestit; si omul de fer Bismarck a trebuii sä meargä la Canossa! Prussia protestantä, Russia schismaticä a trimis mi- nistrii representanti pe längä Vatican! Mai cu toate guvernele din Europa si din America rennoi sau statori relatiuni diplomatice; asa cä nici un domnitor, chiar nefiind crestin, venind in Roma, n’a intre- läsat a-i aduce omagii in Vatican. Leon al Xlll-lea putem zice cä a fost omul politic cel mai mare al timpurilor noastre! Egal, dacä nu superior lui Palmerston, Gladston si chiar lui Bismarck. — Cu toate cä Sf. Scaun Apostolic a lost despoiat de patrimonial seu, provinta Romanä, totusi ’si a castigat positiunea politicä cea mai favorabilä ce era cu putinta. Facem escep- tiune cu guvernul Italian! Alte fapte. Din lipsä de spatiu nici aici nu putem arninti toate faplele si dispositiunile inte- lepte ale lui Leon al Xlll-lea cari ne aratä munificenta, iubirea pentru literaturä, arte si stiinte cea ce apoi a avut ca efect, mä- rete pelegrinaje din toate pärtile lumei, si tot odatä a atras atentiunea tuturora, si ' i respectui chiar al acélóra, cari sunt stre- ini de credinta si legea Roméi! Si acuma steaua aceasta strálucitoare a apus, acesl gigante care a combätut In contra erorei multiforme, si in contra reu- tatilor lumei, s’a stins! Vor rémanea insä in veci operile mintii sale iluminate, si monumentele inteleptei sale legislatiuni. Inainlea unei figuri márete cum e Leon al Xlll-lea, omenimea intreagä tace, si admirä! i
