Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-07-01 / 6. szám
REVISTA CATOLICÄ. 91 Baronul de Montenach. EI nu gäsesce cuvinte destul de potrivite de a-si esprima multämirea §i bucuria-i sufletésca, de a putea ca Preijedinte saluta fie care an pe venerabilul Pontifice din Vatican. Cautä apói pe scurt sä puie in evidentä uneie fapte si tendente ale Pontificelui Roman, ce fac din Leon XIII. un om providential. Cät nu s’a strigat impotriva Pontificatului Roman, dice oratorul, §i la urma ürmei ce vedem? Sub Piu IX. necredinta spera, cä s’a apropiat mórtea catolicizmului, adusä de progresul sciintii moderne. — Dupä ce Piu IX. avu curajul de a demasca tendintele periculose ale mändriei moderne, Leon XIII. sprijinindu-se pe bas?, pusä de predecesorul séu, avu bucuria de a putea vesti §i repeti lumii intregi cä tötä chestia modernä socialä cu intregä insemnätatea ei nu pote da de solutiune mai fericitá, fi de cheie mai potrivitä, de cät disa evangelicä: ce tie nu-ti place, altuia nu face. Altä träsäturä importantä ln viéta vene- rabilului Pontifice, e silinta si sträduinta lui, continuä oratorul, de a uni bisericile desbinate de Roma. Nu uitä Pontificile de datoria sa de loctiitor al lui Cristos si de impäciuitor al spiri- telor bine dispuse; nu uitä cä de cele mai multe- ori nu réutatea, ci mai virtos nesciinta, in bunä Credintä, tine departe de noi atätea suflete create si chemate sä gásésca fericirea lor cereascä §i páméntéscá, la adäpostul Bisericii céléi adevérate. Deosebitä grijä au arätat mai departe Leon XIII. pentru dezvoltarea studiilor superiore. Ca dovadä a sirguintii pontificale amintesce oratorul infiintarea §i ridicarea Univesitätii din Friburg. Cu acöstä ocazie putem observa, cä am avut pläcerea de a audi de la o persönä necato- licä, ce a visitat $i frequentat, numai din interes pentru sciintä, mai tóté universitätile din Europa centralä; anume, cä nicäirea n’a putut observa din partea poporului §i a guvernului mai mult zel, si sacrificiu pentru sciintä de cät in micul canton se Friburg. Pontificele Roman n’a uifat asemenea de a acentua tocmai in invälmäsala nationalizmului de adi (unde unul adese ar voi sä mänänce pre altul, spre a fi ápol el insusi inghitit de un al treilea!) caracterul catolie, international al Bisericii, tocmai ín dilele nóstre popórele trebue sä-§i amintöscä, cä sutit frati si fii ai aceluia^i Creator §i Mänluitor. Spre acéstá infrätire cresti- néscá ne indemnä §i ne ajutä §i u^urarea comu- nicatiunei intre diferitele popore. Acestä u?urare merge crescénd cu progresul descoperirilor moderne. Papa stäruesce atäta pentru inlärirea ?i organisarea fortelor catolice internationale 1 Progresul, vlaga §i vitalitatea proprie a catolicismului s’a mai arätat si prin faptul, cä Biserica nu zidesce numai pe ruini vechi: uitä-te in America, au nu s’a desvoltat de sine Biserica, §i nu a mers, §i nu merge mänä in mänä cu progresul spontaneu al sciintii si al popórelor din lumea cea nouä ? Au nu este asta o dovadä mai mult, ca catolicismul nu invechesce, dar §cie se se aco- modeze cu tóle nevoile timpului? Pe längä aceste ocupatiuni seriöse, a?a conclude oratorul, betränul Papä Leon XIII. mai gäsesce vreme de a face §i pre poetul, plin de idealuri §i entusiasm pentru tot ce-i frumos si nobil. La urma cuvintärii sale, Presedintele cetesce telegrama espediatä adunärii de cäträ Leon XIII. prin cardinalul Rampolla. Continutul l’ai putea resuma in putino cuvinte : inainte in opera inceputä! Asemenea se comunicä celor adunati alte telegramé din partea episcopilor catolici din Basilea si Sion. Pentru eäteva minute mai resuflä multi- mea sub impresia pläcuiä a ariilor musicii romontene, care a sciut in repetite ränduri sä intrerupä seria cuvintärilor. Al doilea orator este : D. Vonderneid, prefectul de Romont §i, presedintele comitetului organizator. Prefectul orator, era o pläcere sä-1 asculti, accentuézá in chip deosebit, cä dacä vre-odatä, apoi in dilele nóstre se adeveresce, cä pentru a fi tart trebue sä ne unim. De aci se vede cät de bine a nimerit Belgia catolicä cu devisa sa : TJnirea da putere: Oratorul constatä cu multämire sufletöscä, cä potrivit cu Spiritul Bisericii catolice §i cierul catolic i§i pricepe misiunea sa, ?i nu-1 vedi lipsind, ori unde ar fi ceva bine de fäcut ! Federatiunea romandä, continuä oratorul, nu uitä de a promova ideea de asociatiune : in societatea modernä ce póte face unul singur singurel? Recomandä unirea in re^pändirea ideilor si a operilor bune ca mijloc preservativ: sä nu asteptäm ca reul sä se respändöscä ci din rädäcinä inainte de a-§i aräta coltul, trebue lecuit! (Ce potrivit nu este acest indemn ?i pentru corifeii §i ocärmuitorii poporatiunilor nóstre din jurul Carpatilor!) In mijlocul aplauselor si al entusiasmului comun, apare pe tribunä tribunul poporului brabantez, deputatul Caron de Wiart. Intränsul ai putut vedea, ce póte oratorul, cänd scie a mänui cuvintul. Dörä nu de géba a venit el din Belgia, numai pentru a lua parte la astä intr’unire 1 Oratorul observä, cä nu färä motiv se mirä sträinii de Belgia ?i de Cantonul Friburg. Armo- nia intre guvern §i Bisericä in timpurile nóstre meritä atentia oricäruia. Numai inaintarea armo-
