Balassa M. Iván, Cseri Miklós szerk.: Népi építészet Erdélyben - Az 1999. március 21-27-én Tusnádon megrendezett konferencia anyaga (Szentendre: Szabadtéri Néprajzi Múzeum, 1999)

Páll István: Meddig tart Erdély? (Erdély és az Alföld népi építészetének határa)

The researchers of vernacular architecture followed different principles when classifying the Hungarian house types into regional units. All agree, however, that historic Transylvania is an individual unit within the vernacular house culture. After having gone through the work of researchers of vernacular architecture, who have been carrying out their activities for the past 50 years, I selected out such works which cover the whole Hungarian speaking territory and the authors of which want to redefine the Bátky-system and to make its statements more precise and accurate. I would like to mention those parts from the works of Iván BALASSA M., Jenő BARABÁS, László DÁM, Imre HARKAI and János TÓTH, which treat the studied area but I consider as starting point the essays of Zsigmond BÁTKY and István GYÖRFFY. The works of the mentioned scientists show that the researchers of the recent past and of the present have common opinions regarding the definition of types in the field of vernacular architecture in Transylvania. For example, the assigning to types on the basis of the heating system, but they also agree in the judgement of other characteristics and architectural elements. They all don't consider Transylvania as a homogenous unit from the point of view of vernacular architecture, because the region is divided into sub-regions. All emphasise the existence of a transitional zone between Transylvania and the Great Hungarian Plain, where the influences of the one or of the other prevail stronger, however with varying intensity. The western boundary of the territory of typical Transylvanian architecture is in Partium, however, the territory does not end here. The same applies to the Great Hungarian Plain, as its influence penetrated deeply historic Transylvania. This is proven by the mentioned examples of the characteristics of the „Szamos" house region (the naming is borrowed from Jenő Barabás). The same was pronounced earlier by István GYÖRFFY and later by Károly Kós in their different essays on vernacular architecture and in their monographies on regions. Limita dintre arhitectura vernacularä transilväneanä si cea din Câmpia Panonicä ISTVÁN PÁLL în opinia publica actualä din Ungaria, Ardealul nu se termina la Piatra Craiului, ci tine pana la granita vesticä tarii. Este interesant însa, cä acastä idee, potrivit cäruia partea esticä a Câmpiei Panonice si Pàrtile fac parte din Transilvania, a fost preluatä si de reprezentantii altor stiinte. Având în vedere faptul, cä de-alungul istoriei în aceastä regiune granitele administrative si frontierele tärilor erau foarte mobile, fenomenul devine explicabil. în cazul unor fenomene etnografice însa, clasificarea în functie de teritoriu a elementelor culturale este influentatä de mai multi factori. Cercetätorii arhitecturii rurale traditionale au clasificat tipurile de case maghiare dupa diferite criterii, dar toti au fost de acord, cä Transilvania formeazä o unitate de sine stätätoare în ceea ce priveste traditiile arhitecturii vernaculare. Am ales, ca punct de pornire, acele publicatii apärute în acest domeniu în ultimii 50 de ani, a cäror autori au cerceta întreaga regiune lingvisticä maghiarä si au încercat sä reformuleze si sä concretizeze sistemul lui Bátky. Din lucrärile lui Iván M. BALASSA, Jenő BARABÁS, Lászáó DÁM, Imre HARKAI SÍ János TÓTH am subliniat fragmentele care trateazä domeniul cercetat, însa ca punct de pornire am folosit publicatiile lui Zsigmond BÁTKY SÍ István GYÖRFFY. Din lucrärile sus amintite reiese cä sunt multe puncte comune Ín definitiile date de cercetätorii din trecutul apropiat si din prezent, pentru tipul de arhitecturävernacularä transilväneanä, indiferent de criteriile clasificárii, care pot fi tipul instalatiilor de Íncálzire, sau alte elemente stilistice sau arhitecturale. Autorii amintiti considéra cä Transilvania nu este uniformä din punct de vedere al arhitecturii vernaculare. Fiecare autor subliniazä faptul cä între Câmpia Ungarä si Transilvania exista o zonä de tranzitie, unde se pot observa ambele efecte, cu intensitäti diferite si variabile. Limita vesticä a efectului arhitecturii vernaculare transilvänene este în Parti, însa efectele acestuia se pot observa peste aceastä granitä. Acelasi lucru se poate spune si despre Câmpia Panonicä, deoarece exemplele date de Jenő Barabás pentru ilustrarea tipului de partiu somesan, atestä faptul cä efectul arhitecturii vernaculare din Câmpia Panonicä se simte si pe teritoriul Transilvaniei istorice. Acest fenomén a fost accentuât deja de István GYÖRFFY si Károly Kós în mai multe studii si monografii privind arhitectura vernacularä.