A Kassák Múzeum kiállítási katalógusai, kisebb kiadványai

Lajos Kassák / román nyelvű

Contimporanul, no. 47, anul 3 / 1924 Kassák reuçeçte prin intermediul lui Tzara sä intre în legáturá eu Picabia §i eu membrii avangárzii americane, care activau ín Europa. El cunoçtea operele lui Picabia §i Man Ray din publicatiile trimise de Tzara, cliçeele reproducerilor ajungánd cu ajutorul lui Tzara ín redactia revistei „Ma". Numárul din 1 mai 1922 al revistei „Ma", unde sunt reproduse câte o lucrare de Picabia §i Man Ray, este interesant §i dintr-un alt punct de vedere. In acest numár a vázut lumina tiparului poezia americanului Gorham Munson, „Societatea gravida" §i „íngerii pisoarului". Cá ele au ajuns tot prin intermediul lui Tzara ín redactia revistei „Ma" se confirma în amintirile lui Munson: „La cererea lui Tzara, a doua zi la hotel, am scris în grabä trei poezii dadaiste, folosind tabla înmultirii §i pomenirea unor lucruri interzise, toate trei fiind destul de tâmpite. Tzara le-a primit imediat §i le-a trimis spre traducere în întreaga Europá. Singura traducere pe care am väzut-o a apärut în revista activistä maghiarä »Ma«." Tzara a sprijinit strângerea materialului de imagini pentru cartea lui Kassák, redactatä împreunâ cu Moholy-Nagy, „Cartea artiçtilor noi". Cliçeele dupä câte o lucrare a lui Picabia, Man Ray §i Max Ernst, trimise de Tzara au fost folosite pentru antologie, unde era prezentä deasemenea §i avangarda româneascâ prin câte o reproducere dupä lucräri de Maitis Teutsch §i Arthur Segal. Colaborarea lui Tzara nu ia sfârçit dupä aceastä contribute. Ajuns la Paris de la Zürich ia parte §i la distribuirea antologiei. Ceea ce scrie Kassák despre dadaism în prefata sa la „Cartea artiçtilor noi" aratá modul cum aprecia poetul §i redactorul de revistä maghiar, aflat în exil, activitatea de scriitor §i organizator a confratelui de origine romána de la Zürich, mai apoi, aflat la Paris: „Ceea ce pretindem de la dadaism este fanatismul distrugerii. §i, nu e nici o îndoialâ, ei au fost cei mai mari eroi ai epocii noastre pline de cäutäri artistice, erau forte creatoare, dar s-au sacrificat pentru doborârea unor zei morti. Munca lor a fost cea mai revolutionär faptä, cäci nu au actionat pentru a putea träi într-o lume mai bunä, ci pentru cä în aceastä lume §i în acest chip nu-§i mai puteau suporta viata. Ceea ce la înaintaçii lor era un tel romantic, la ei a devenit o concluzie de la sine înteleasâ, râmânând în urma lor un pâmânt curat, oferind prin munca lor realä o bazä pentru constructorii noului." Cunoscând simpatia lui Tzara pentru poezia lui Kassák §i tendintele revistei „Ma", acesta credea cu îndreptâtire cä ar putea sä-l solicite pe Tzara pentru a traduce în limba franeezä poemul „Calul moare, päsärile zboarä", apärut în singurul numär al revistei „2x2", elaborat la sfârçitul anului 1921. El considéra cä Tzara ar fi putut sä lucreze dupä traducerea în limba germanä, datoratä lui Endre Gáspár. Traducerea s-a efectuat, în cele din urmä de cätre poetul-redactor al revistei de avangardä din Lion, „Manomètre", Émile Malespine. Au existât initiative §i din Románia privind stabilirea de contacte, dupä colaborarea fructuoasä cu grupul dadaist de la Zürich. Emil Isac, care a petrecut un timp mai îndelungat la Budapesta în prima jumätatea a anilor 1910, fiind prieten nu numai cu Ady, Babits, Kosztolányi, ci §i colaborator al revistei „Nyugat" (Vestül), unde era prezent în calitate de poet §i publicist, relateazä §i aici despre evolutia recentä a literaturii române. Acesta îi cere lui Kassák cärti §i manuscrise pentru revista „Adevärul" într-o scrisoare din 21 iulie 1921. în spatele acestei cereri se pot bänui experience §i evenimente personale. în perioada anilor säi budapestani, Isac a putut urmäri încâ aproape de la începuturi activitatea scriitoriceascä, ca §i de organizator, aie lui Kassák §i probabil §tia: confratele säu maghiar nu este numai duçmanul conservatorismului, ci §i al çovinismului de orice tip. E greu de crezut cä o asemenea cerere onorantä sä fi fost refuzatä. Cercetarea paginilor „Adevärului" ar putea aduce un ráspuns privind natura colaborárii lui Kassák §i asupra volumelor comentate aici de Emil Isac, care era atunci inspectorul general al artelor ín Transilvania. Ín primävara anului 1922, odatá eu întoarcerea lui Marcel láncú, în cercul avangardiçtilor români se distinge o personalitate, care în calitate de fost colaborator al lui Tzara, posedä informatii bogate privind preocupärile lui Kassák §i deschiderea sa spre o colaborare international. Al doilea informátor credibil în cercul avangardiçtilor bucureçteni era Mattis Teutsch, care în perioada budapestanä a revistei „Ma" a fost considérât pe bunä dreptate un artist reprezentatív, colaborator al revistei. Cum se §tie, acesta a organizat prima sa expozitie personalä în 1917 la Galéria „Ma" cu sprijinul lui Kassák. Colaborarea dintre pictorul näscut la Braçov §i revista „Ma" este semnalatä nu numai de séria linogravurilor, ca §i a reproducerilor dupä picturile sale, apärute în numerele budapestane aie revistei, ci §i de albumul de linogravuri, apärut în timpul expozitiei, éditât de revista „Ma". între „Contimporanul" initiât în 1922 de Ion Vinea §i Marcel lancu §i redactorii revistei „Ma" din perioada vienezä se stabilere un contact direct în martie 1923. în numárul 37-38 din aprilie un anunt al redactiei înçtiinteazâ cititorii cä o serie de conducätori ai unor grupuri de avangardä din sträinätate au asigurat „Contimporanul" cä sunt gata pentru colaborare. Printre grupurile mentionate de „Contimporanul" se gäse§te §i „Ma" de la Viena. Interesül arätat lui Kassák de cätre cercurile avangardiste de la Bucureçti nu era adresat numai poetului §i redactorului, ci §i unui om, care a jucat un roi în revolutiile maghiare din 19181919. Marcel lancu a luat parte la evenimentele Republicii Sfaturilor din Bavaria, iar Felix Aderca a publicat în 1924 sub titlul „Moartea unei republici roçii", un roman-jurnal despre Republica Sfaturilor din Ungaria. La toate acestea se adaugä §i faptul cä Scarlat Callimachi, provenit dintr-o familie princiarä, se declarä deschis comunist. Colaborarea a început prin publicarea unei poezii a lui Kassák, marcatä cu cifra 31, în numärul din iunie 1923 al revistei „Contimporanul". în derularea evenimentelor ulterioare un roi important l-a jucat o cälätorie. Poetul §i traducátorul Aladár Tamás, colaboratorul lui Kassák, a petrecut Ín primävara anului 1924 câteva luni la Bucureçti, cum va scrie ín amintiri: „exclusiv de drágul acestei reviste de 7-8 pagini, care apärea când §i când." Probabil lui i se datoreazä cä în numärul din 1 mai 1924, a apärut un articol intitulât „0 miçcare modernä în exil", sub genericul „Noua poezie maghiarä", însotit de câte o poezie de Kassák §i Tamás.