Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)
CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA
comuna cu Transilvania céntrala, iar soarta Zärandului era legatä íntotdeauna de Campia Maghiarâ. Teritoriile circumscrise mai sus constituie o unitate si în privintà conditiilor izvoarelor istorice. Consideräm médiévale nu diplómele dinainte de 1527, ci cele provenite din perioada care se întinde pana în 1542, deoarece limita de timp realä a schimbärii de época atât în privintà statalitätii maghiare, cât si în istoria Transilvaniei nu este pierderea bätäliei de la Mohács (1526), ci ocuparea capitalei târii, Buda, de cätre turci (1541). Includem aici în sens de diplome — pe lânga cele propriu-zise în acceptia diplomaticii — si scrisorile misive, socotelile, conscriptiile, în general: actele produse de administrarea treburilor, deci tot ce tine de practica scrisului (în afara literaturii). Date transilvane care s-ar putea extrage din izvoare narative sau din legi vor fi cuprinse în regeste numai în cazuri temeinic motívate, întrucât ele sunt usor accesibile în alte publicatii. In volumul de fatä, de exemplu, am fäcut exceptie de acest fel — din cauza datelor diplomatice säräcäcioase — cu izvoarele narative si consemnärile care ne informeazä despre evenimentele locale provócate de nävälirea tätarilor. Publicatia urmäreste adunarea materialului în totalitatea luí posibilä, färä selectäri, care provine de la orice emitent de diplome din Ungaria medievalä. Dar în privintà diplomelor provenite de la emitenti externi considera de la bun început cä datoria ei este de a le prelucra numai pe cele publícate. Editarea materialului extern necunoscut în dimensiunile lui, dar de bunä seamä important, si mai ales a celui care se aflä în Arhiva Vaticanului, este o datorie ciar separata a viitorului. Având în vedere strânsa împletire a izvoarelor diplomatice transilvane cu cele din Ungaria, în separarea lor procedäm conformându-ne unor principii de bazä. Calificäm drept transilvanà orice diploma care se refera la teritoriul istorie, la localitäti si locuitori de aici, respectiv pe oricare monument de scris diplomatie care ne oferä date cu privire la cunoaçterea vietii celor amintiti mai înainte. Dacä printre posesiunile însirate în text se gàseste chiar si numai una singurä din Transilvania, diploma se considera apartinând diplomatarului nostru. Considérentele cercetàrii transilvane vor decide dacà — în asemenea cazuri — în publicatie se va cuprinde o regestà despre întreaga diploma, sau numai despre dátele ei transilvane. Din diplómele din Ungaria care amintesc de evenimente din Transilvania vom include în publicatie extrase în care vom cita în original latinesc cele pomenite. In acest volum, de pildä, am procedat astfel cu fragmente de diplome care amintesc de evenimentele din Transilvania ale räzboiului civil din anii regelui cel tänär — 1262—1270 — ai lui Stefan al V-lea. Diplómele sau fragmente de diplome care se refera la activitatea în Ungaria si la posesiunile de acolo ale voievozilor, episcopilor, ale altor demnitari sau locuitori transilväneni vor intra în publicatia noasträ numai dacä ele lämuresc anumite atributa, conexiuni sau ne oferä învatàminte locale, referiri la Transilvania. Volumele colectiei vor cuprinde, deci, färä selectäri, toate textete diplomatice transilvane pästrate in originale sau în transcriptii de dinainte de secolul XVII si care astäzi pot fi depistate. Dintre textele transmise în copii de mai târziu §i nefolosite pânà acum în literatura istoricä va avea în vedere numai pe cele care figureazä în colectiile manuscrise de copii prezentate mai sus. Prelucrarea copiilor de mai târziu — de o mare multime si în majoritate lucrate neglijent sau dátate gresit — se va putea face numai dupä perfectarea
