Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)

CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA

Metoda cea mai practica de a cuprinde în regeste explorarea documentelor diplomatice aie Ungariei médiévale, numärul diplomelor ei ajungând la o sutä de mii, a fost elaborara si aplicara de Mályusz Elemér (1898—1989) ín publicarea diplomelor epocii regelui Sigismund de Luxemburg (1387—1437). In aceastä serie (Zsigmondkori oklevéltár. I—IV. Bp. 1951—1994), la început ín redactarea profesorului Mályusz, iar dupä moartea sa redáctate de Borsa Iván, au apärut diplómele perioadei 1387—1414, îmbogàtind esential si fondul cercetârii transilvane. lata modelul, bine expérimentât, de editare de la care trebuie sä pornim ín explorarea diplomelor médiévale ale Transilvaniei, dezvoltându-1 mai departe avánd ín vedere experientele si cuceririle tehnice ale ultimelor decenii, precum si doleantele locale. CALEA VIITORULUI Dupa ce am schitat felul cum s-au transmis panä în zilele noastre textele diplomelor médiévale aie Transilvaniei, trebuie sä spunem câteva cuvinte si despre modul cum doreste sä facä accesibilä cercetârii stiintifice aceastä mostenire de mare valoare seria de editii care porneste cu prezentül volum. Convingerea noasträ este cä lipsa crónica de izvoare a stiintelor istorice interésate în trecutul Ungariei médiévale nu poate fi biruitä într-un rästimp previzibil decât prin corelarea constientà a publicärii în regeste cu tehnica moderna de reproducere. Rezumarea într-o limbá moderna a diplomelor médiévale este astäzi inevitabilä, cu atât mai mult cu cât cunoasterea limbii latine s-a limitât si în rândurile istoricilor de profesie la cercul restrâns al medievistilor. Regesta în limba maghiarâ redactará cu competentä pe de o parte îndrumeaza rapid pe oricine asupra informatiilor istorice care pot fi extrase din respectiva sursä, pe de alta parte îi conduce la original pe cei care au nevoie si de textul latin. Prin opere moderne în regeste se poate explora mult mai rapid decât cu modalitätile publicatiilor mai vechi întregul material diplomatie medieval pentru un interes istoric mediu; oamenii de specialitate care cunóse limba latina si sunt versati în paleografie pot fi ajutati în procurarea facsimilului diplomelor nepublicate; în sfarsit, vor putea fi rationalizate editärile de diplomatare foarte laborioase si costisitoare, întrucât — în cunoasterea întregului material — vor putea fi alèse spre publicarea în texte integrale latinesti diplómele cele mai importante, care mérita editarea. Seria — al cárei prim volum cititorul îl are ín máini — intentioneazä sä exploreze întreaga mostenire diplomática a Transilvaniei istorice în conceptia expusä mai sus. Pentru a pástra ín continuare unitatea seriéi, este necesarä clarificarea färä echivoc si de la bun început, a continutului anumitor notiuni si a câtorva prineipii de urmat în viitor, si anume: Sub denumirea Transilvania istoricä întelegem acea unitate de dezvoltare de odinioarà care în cadrul Regatului Ungar se afla sub jurisdictia voievodului Transilvaniei. Deci: cele sapte comitate din centrul Transilvaniei, Secuimea si Tara Sasilor. Includem în ea comitatele Solnoc-de-Mijloc si Crasna din Partium, dar comitatul Zärand nu. Cäci cele douä comitate anterioare pânà în secolului XV se aflau sub dubia jurisdictie — deocamdatä neelucidatä — a palatinului si a voievodului, dar mai târziu au aleätuit o unitate