Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)
CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA
CERCETAREA IZVOARELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA Multe dintre greutâtile de azi ale cercetàrii istoriei transilvane, precum si impedimentul evolutiei ei de perspectiva provin din neglijarea medievisticii de aici. Cu perioada voievodatului, adicà cu secolele dinainte de 1542, s-au ocupat mai degrabà istoricii sasi, dar în cadrul acestui râstimp si ei au acordat atentie aproape exclusiv problemelor propriului lor trecut. Cercetarea maghiarâ si-a dat cea mai mare ostenealà pentru explorarea perioadei principatului (1542—1690). Istoriografia românâ de pânâ azi si-a concentrât atentia în primul rând asupra dezvoltàrii începute în secolul al XVIII-lea, identificând istoria Transilvaniei cu trecutul populatiei românesti. Ca urmare, lipsindu-i prospectarea antecedentelor médiévale, actúala istoriografie transilvanà aratâ asemenea unui edificiu câruia îi lipsesc tocmai fundaméntele solide, trainice, si din aceastà cauzà este sortit fragilitâtii. In zadar se ocupâ istoriografia a trei popoare cu veacurile trecute aie Transsilvaniei; în aceste preocupàri se eviden(iazà, pânà astàzi, mai degrabà dezavantajele decât avantajele cunoasterii stiintifice, deoarece polemicile au distras fortele de la efectuarea lucràrilor de fundamentare a cercetàrii. Unul din principalele impedimente aie propàsirii medievisticii transilvane îl reprezintà faptul cà izvoarele noastre istorice sunt deosebit de ràspândite pe teritoriul mai multor tari. Din aceastà cauzà se generalizeazà din ce în ce mai mult starea în care istoriografia maghiarâ, românà si germana, deosebit de interésate în temà, luate séparât, cunóse mai profund cel mult o anumitâ parte a izvoarelor istorice, dar nici una dintre parti nu are o suficientà imagine de ansamblu asupra întregului material. Colectia de publicatii, care demareazà cu prezentul volum, doreste sà curme tocmai aceastà stare, si anume prin asigurarea cunoasterii întregului material arhivistic medieval si a procesului complet al cercetàrii, precum si examinarea critica a izvoarelor. Scopul colectiei este ca prin culegerea cât mai deplinà a documentelor si punerea lor la îndemâna cercetàrii sâ asigure o bazà solida promovàrii stiintifice, cu mijloace moderne, a istoriei médiévale a Transilvaniei. ÎNCEPUTURILE SCRISULUI ÎN PRACTICA DIPLOMATICA DIN TRANSILVANIA Desi Transilvania, luatà în sens istoric, era, indiscutabil, o unitate de dezvoltare teritorialà a Regatului Ungar medieval, practica scrisului de aici apartine organic celui general din tara si s-a dezvoltat întru totul în concordante cu el. Caracteristicile particulare se manifesta aici cel mult prin anumite ràmâneri în urmà; la începuturi — întîrzieri în timp,
