Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
POZIŢIE (POSITIO) POZIŢIE (TÉTEL) PROVENIENŢĂ, PRINCIPIUL ’ PROVENIENŢEI REGEST REGISTRATURĂ REGISTRU DE INTRARE-IEŞIRE REGISTRU GENERAL De ex.în baza principiului pertinenţei a fost creată, la ANU - AN, Arhiva Rákócziana (documente create în perioada luptei pentru libertate condusă de Francisc Rákóczi al II-lea), o arhivă delimitată în baza subiectului documentelor. în perioada administraţiei feudale maghiare această unitate arhivistică a primit denumirea de poziţie, în limba latină positio. Astăzi folosim termenul de document. Denumirea de poziţie o regăsim mai ales la Arhiva Cancelariei, a Cămării şi a Consiliului Locumtenenţial. Este o unitate arhivistică cuprinzând documente care se referă la aceeaşi problemă. Vezi şi positio, respectiv document. Principiul provenienţei înseamnă că destinaţia materialului arhivistic se stabileşte deja pe parcursul creării sale. Odată cu emiterea sa, se cunoaşte şi locul (intituţie, persoană fizică) unde va fi păstrat. Documentele unui fond nu se pot amesteca cu cele din alt fond. în acest sens, trebuie respectată şi ordinea internă iniţială a fondurilor, structura creatorului, în baza principiului provenienţei, teoretic, este de neînchipuit crearea unei colecţii din unul sau mai multe fonduri arhivistică. Este un instrument analitic de evidenţă şi orientare, întocmit în baza documentelor foi volante. Oferă informaţii cu privire la următoarele caracteristici generale ale materialului arhivistic: cotă, limbă, datare, conţinut, (bibliografie). Pe lângă acestea, poate să cuprindă şi alte informaţii speciale, cum ar fi: suportul, numărul şi starea sigiliilor de pe documente, scara hărţii etc. Chiar dacă un regest cuprinde cele mai detaliate informaţii referitoare la înscrisuri, nu este indicată întocmirea acestuia la orice document. (După diplome medievale merită, deoarece, datorită cantităţii reduse de documente, poate fi importantă orice informaţie). Este denumirea în limba latină a arhivei curente. Cuvântul latin regestrum înseamnă registru. Din punct de vedere arhivistic, registratura înseamnă locul unde au fost întocmite registre pentru ţinerea evidenţei documentelor. Termenul de registratură, la fel ca şi arhiva curentă, are trei sensuri: instituţie, clădire sau încăpere şi material arhivistic. Evidenţa problemelor rezolvate în scris (a actelor intrate şi ieşite) de către un creator de fond sau persoană fizică. Vezi şi Gestions Prothocoll. Instrument de evidenţă şi orientare, în limba latină regestrum. Conţine informaţii cu privire la: cota, datarea, obiectul şi numărul actelor. Documentele mai vechi au fost înregistrate în registrul general în depozitele de arhivă, iar ordinea înregistrărilor este identică cu sistemul de ordonare al documentelor, însă au fost întocmite registre generale şi în timpul creării documentelor. Faţă de indexul alfabetic, registrul general conţine informaţii mai detaliate, dar în ordinea cronologică şi nu alfabetică a documentelor. 29
