Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
FONS în maghiară kútfő. în cazul autorităţilor guvernamentale ale Ungariei medievale (Cancelaria, Cămara), precum şi în cazul comitatelor şi al oraşelor libere regeşti, este denumirea în limba latină a dosanilui sau al unităţii fizice de la ultimul nivel inferior, poziţia. GESTIONS PROTHOCOLL Protocol de gestiune şi poate privit ca un registru de intrare-ieşire atipic care, pe lângă obiectul actului înregistrat şi modul de rezolvare a acestuia, mai cuprinde numele şi iuncţia persoanei căreia i-a fost repartizat actul, precum şi descrierea sumară a problemei la care se referă. Se cunosc două tipuri de protocoale de gestiune: primul a fost întocmit în perioada 1 noiembrie 1786 - 30 aprilie 1787, al doilea în perioada 1 mai 1787 - 15 februarie 1790. Diferenţa dintre ele constă în faptul că primul detalia în special textul documentelor intrate iar al doilea textul deciziilor. GRUPĂ DE FONDURI Unitate de arhivă mai vastă, constituit din fonduri grupate după anumite criterii. De fapt, grupele de fonduri pot fi considerate arhive. GRUPĂ PRINCIPALĂ DE FONDURI încorporează mai multe grupe de fonduri, fiind o imitate de arhivă mai amplă. Fonckirile create de instituţii care desfăşurau activităţi similare, respectiv materialul arhivistic cu conţinut asemănător, aflat în păstrarea arhivelor judeţene şi orăşeneşti, alcătuiesc câte-o grupă principală de fonduri. în ceea ce priveşte ANU - AN, în această instituţie grupa principală de fonduri a primit denumirea de secţie. ÎNDRUMĂTOR ARHIVISTIC Este un instrument analitic de evidenţă şi orientare, publicat în vederea sprijinirii cercetării în materialul arhivistic. Cele mai mici unităţi de descriere în îndrumător sunt părţile structurale sau fondvirile fără părţi structurale. Informaţiile cuprinse în aceste publicaţii sunt: denumire, datare, problemele la care se referă, cantitatea documentelor, structura, sistemul de ordonare, selecţionarea şi inventarierea documentelor, posibilităţile de cercetare şi bibliografia. îndrumătorul, chiar dacă nu conţine o descriere detaliată a documentelor, este un instrument de lucru foarte important, având în vedere că oferă date preţioase cu privire la istoricul şi funcţionarea instituţiilor creatoare de fond şi la sistemul de registratură al acestora. INSTRUMENT DE EVIDENŢĂ ŞI ORIENTARE Scopul elaborării instrumentului de evidenţă şi orientare este facilitarea cercetării materialului arhivistic. Sunt mai multe tipuri de instrumente de evidenţă şi orientare, potrivit felului şi nivelului de descriere a materialului arhivistic, de exemplu: repertoriul, inventarul, registrul general, registrul index alfabetic, regestrum-cX sau îndrumătorul. LEGĂTURĂ O modalitate veche de păstrare a materialului arhivistic, ieşita din practica arhivistică modernă. Documentele au fost grupate între două cartoane legate cu o chingă. Până în anii 1970, legătura a fost principalul mijloc de protecţie în păstrarea materialului arhivistic, urmând treptat folosirea cutiilor de arhivă (neacidă). De multe ori întreaga legătură a fost introdusă în cutie. 0 mare parte a documentelor create înainte de 1945, deţinute de ANU - AN, sunt păstrate încă şi astăzi în legături. METRU LINIAR DE DOCUMENTE Formă de măsurare a cantităţii de arhivă, care are ca unitate de bază materialul arhivistic aşezat pe cant pe o lungime de 1 m. 27
