Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)

Tartalom

oraşului fără nici o evidenţă. Paralel şi Guvernul României a predat o cantitate mare de documente bihorene. Majoritatea acestora au fost transportate din Berettyóújfalu la Oradea după 30 august 1940, ori au fost create la Oradea în perioada 1940-1944. Documentele primite de la Oradea, în cantitate de 83 de lăzi, au fost aşezate provizoriu într-o cameră a sediului sfatului popular judeţean, depozitele arhivei fiind arhipline. Mai târziu documentele referitoare la judeţul Bichiş au fost predate către Arhivele Judeţene Bichiş. Procesele-verbale de predare-preluare cu inventarele documentelor nu sau păstrat. Documentele Arhivelor Comitatului Bihor nu au fost inventariate şi se cunoaşte doar în linii mari ce categorii de documente au fost transportate la Oradea. Accentul s-a pus pe actele administrative şi pe documentele care au avut valoare „practică”. Nu se va mai stabili niciodată natura şi cantitatea documentelor pierdute pe parcursul purtării lor pe drumuri, nici lipsurile din perioada anterioară, cunoaştem doar realitatea de astăzi.

Arhiva Comitatului Bihor însumează toate documentele create de organele autoguvernărilor comitatense pe parcursul desfăşurării activităţii lor, rămase spre păstrare după evenimentele istorice menţionate mai sus. Documentele mai vechi au fost distruse probabil în timpul ocupaţiei oraşului Oradea de către otomani în 1660 şi în timpul luptelor pentru eliberare din 1688. Prima şedinţă a adunării generale comitatense după izgonirea turcilor a fost ţinută la 30 august 1688. Protocoalele de şedinţă întocmite după această dată, cu lipsuri mai puţine sau mai multe, s-au păstrat. Primul document datează din anul 1692. Au fost distruse documente şi prin alte modalităţi, nu numai din cauza unor acţiuni militare. De exemplu, după reprimarea luptei pentru libertate condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, toate documentele create în timpul revoluţiei au fost distruse. Astfel s-a procedat şi în cazul mărturiilor scrise în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, acestea fiind considerate ca mărturii ale „palmei peste obraz” primite de conştiinţa naţională. In data de 21 iunie 1819, adunarea generală a comitatului a hotărât selecţionarea unei cantităţi mai mari de documente, decizie după care actele privind perceperea taxelor create după 1770 şi conscripţiile populaţiei din 1804 şi 1811 au fost distruse.

în 1824 adunarea generală a luat o nouă hotărâre privind distrugerea documentelor „vechi, inutile”, iar în 1835 Mihály Jakab, chiar dacă toate măsurile sale luate mai târziu dovedesc că şi-a dat seama de importanţa protecţiei documentelor, a selecţionat procesele penale.

în urma celor două războaie mondiale, a împărţirii şi mutării documentelor din cauza conexărilor teritoriale, s-au distrus cantităţi semnificative de documente. Nu e întâmplător că documentele comitelui suprem al Comitatului Bihor (1920-1941), comparativ cu alte comitate, s-au păstrat cu multe lipsuri. Nu s-au păstrat documentele rezultate în urma exercitării atribuţiilor comitelui suprem din perioada 1872-1919. Sunt incomplete şi seriile create după 1920, lipsesc izvoarele privitoare la organizarea alimentaţiei publice sau documentele referitoare la situaţia sănătăţii publice. Situaţia este întristătoare şi în cazul documentelor vicecomitelui create în perioada 1944—1950 şi s-au constatat pierderi grave de documente referitoare la alimentaţia publică.27 în urma unei selecţionări neglijente din 1952, s-au distrus documentele create de medicul primar al Comitatului Bihor în proporţie de 80% şi s-au păstrat cu multe lipsuri documentele medicilor de plasă al plaselor Berettyóújfalu, Biharkeresztes şi Sárrét. Nu este completă nici seria documentelor create de inspectorul social al Comitatului Bihor (1945-1950), ceea ce nu este întâmplător, dacă luăm în considerare lipsa de personal la acest oficiu de resort în perioada creării lor. Aproape nimic nu s-a păstrat dintre documentele secretarilor inspectoratelor sociale ale plaselor Biharkeresztes, Nagyiéta, Sarkad şi Sárrét.

Dintre documentele organelor superioare ale puterii de stat, fondul arhivistic Direcţia Camerală Oradea (1785-1786) se referă la Comitatul Bihor, cuprinzând în special hotărârile direcţiei în probleme economice, politice şi de ordine publică. în fondul arhivistic Comisariatul Districtual al Regiunii Debreţin (1741-1849) putem depista documente privind completarea parţială a armatei, perceperea taxelor pentru întreţinerea armatei, organizarea alimentaţiei, sarcini cu care s-a ocupat comisarul districtual în întreaga zonă cu o întindere cuprinsă între Comitatele Bereg şi Arad. S-au păstrat puţine documente în fondul arhivistic Corniţele Suprem Cezaro-Crăiesc al Districtului Oradea (1850-1852). în acest district au fost înglobate comitatele estice transtisane, însă documentele se referă doar la zonele nordice şi sudice ale Comitatului Bihor.

în grupa generală de fonduri Autorităţile comitatense, oraşele libere regeşti şi oraşele cu drept de municipiu se găsesc documentele Districtului Haidăilor, ale Comitatelor Hajdú şi Bihor, precum şi arhiva oraşului Debreţin.

27 A helytörténetírás levéltári forrásai III. (Izvoarele arhivistice ale istoriei locale III. ) 1944-1971. Redactat de Gazdag , István. Debreţin, 1976. 102.

149