Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
altă parte s-a ocupat cu cercetări genealogice solicitate de către nobilimea comitatului. (Vezi activităţile lui Lajos Osváth, mai târziu Zoltán Ladányi şi Lajos Reszeghy). Arhivarul principal bihorean Lajos Osváth şi-a câştigat renume nu numai cu activitatea sa profesională, ci şi ca membru al Secţiei Speciale de Arhivă din cadrul Asociaţiei Bibliotecarilor şi Arhiviştilor Maghiari. Osváth a înregistrat succese şi în ceea ce priveşte treptele de salarizare a arhiviştilor, problemă dezbătută în anii 1908 şi 1911.24 în dezvoltarea arhivelor judeţene evenimentele petrecute după Primul Război Mondial, cum ar fi: pacea încheiată, împărţirea materialului arhivistic şi mutarea sa în Berettyóújfalu, divizarea comitatului, au reprezentat un moment de cotitură. Nici Dictatul de la Viena şi noua pace încheiată după cel de-al Doilea Război Mondial nu au venit în sprijinul arhiviştilor bihoreni. în deceniul trei în viaţa Arhivei nu s-au înregistrat evenimente mai importante, personalul s-a ocupat cu probleme obişnuite: organizarea unor posturi de arhivar, selecţionarea documentelor create de plase, dotarea depozitelor de arhivă, preluarea documentelor de la creatori, eliberarea copiilor după documente etc. O iniţiativă importantă a venit din partea conducerii comitatului în anul 1928, aceea de depistare a documentelor cu valoare istorică create sau deţinute de comune şi sistematizarea acestora în depozitele Arhivei. Prim-pretorii plaselor au luat decizia ca „documente şi obiectele vechi cu valoare istorică, aflate în păstrarea comunelor, până la evaluarea acestora de către reprezentantul comitatului la faţa locului, vor fi păstrate cu cea mai mare grijă”.25 După controalele efectuate, arhivarul principal a întocmit şi a înaintat către vicecomite rapoarte periodice. Arhivarul principal a constatat în repetate rânduri că documentele au fost distruse ori documentele vechi şi protocoalele cu procese-verbale a găsit în stare de degradare avansată. După cel de-al Doilea Război Mondial, părţile maghiare ale comitatului Bihor au alcătuit o unitate administrativ-teritorială cu denumire neschimbată. Despre situaţia arhivei comitatului Bihor trunchiat vicecomitele scria că autorităţile comitatense, în momentul ameninţărilor aeriene în vara anului 1944, au transportat o cantitate de 17 camioane de documente, partea mai preţioasă a arhivei comitatense la pusta Füst, proprietatea lui Gilbert Echerolles. Autoritatea sovietică a mutat documentele, împreună cu bunurile mobile ale proprietarului, într-un hambar de cereale, în apropierea haltei Csillagtanya, ce a aparţinut de Bihamagybajom. După dispute îndelungate, documentele au fost restituite comitatului şi o parte mai mică a fost transportată la Berettyóújfalu. în scopul transportării restului documentelor, comitatul a solicitat 4 vagoane din partea Ministerului Comerţului, deoarece în aceea perioadă, din cauza obligaţiilor agricole, nu a fost posibilă folosirea căruţelor cu tracţiune animală. în adresa din 12 noiembrie 1945 vicecomitele a mai menţionat că materialul este gestionat de către doi profesionişti calificaţi. Ulterior vicecomitele a promis transportarea întregului material şi a afirmat că va întocmi un raport după preluarea documentelor. în Berety- tyóújfalu, reşedinţă a comitatului, documentele au fost depozitate în şapte camere, în lăzi şi în legături. Nu au fost ordonate, însă în sediul comitatului nu au existat nici minime condiţii pentru o astfel de operaţiune (rafturi, rastele). Arhivarul principal nu a avut influenţă asupra arhivei curente a comitatului. în plus, două instituţii, oficiul finanţelor şi sedria orfanală au avut registratură şi arhivă curentă proprie. în anul 1948 nu numai Arhiva, ci şi organele naţionale şi judeţene au făcut eforturi pentru realizarea unor schimburi de documente româno-maghiare.26 Arhiva, conform convenţiei încheiate, a predat documentele referitoare la partea română a judeţului Bihor şi a reţinut doar fondurile care se refereau la Ungaria. Prima fază a predării a avut loc în anul 1950. După unificarea judeţelor Bihor şi Hajdú, arhiva comitatului Bihor a fost transportată la Debreţin. în vara anului 1950, cele două arhive au fost mutate în noul depozit situat pe strada Kossuth şi au început lucrările de sistematizare a documentelor. în ceea ce priveşte a doua fază de predare a documentelor către arhivele româneşti, aceasta a întârziat, deoarece până în luna mai a anului 1950 mai multe instituţii nu au predat documentele către Arhiva de Stat din Debreţin. Arhiva, care a păstrat documentele preluate cu întârziere, prin intermediul Ministerului Culturii a făcut demersuri în vederea predării documentelor recent adunate. Ca urmare a acestei acţiuni, la 7 iunie 1963 delegaţia Republicii Populare Române a preluat şapte lăzi de documente, în cantitate de cca. 50 m.l. Delegaţia română a preluat lăzi sigilate, cu conţinut necunoscut, deoarece documentele au fost preluate de la creatori de către oficiul vicecomitelui şi de primarul 24 ANUAJHB IV. B. 410/a. 1. 30 octombrie 1908. 25 ANUAJHB IV. B: 410/a. 2. 226/1928 26 ANUAJHB XXI. 5/b. 153. 7336/1949. 148
