Guseth, Klara - Buciuman, Ana-Maria - Varga Zsolt (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 11. JUdeţul Maramureş (Bukarest - Budapest, 2015)
Tartalom
Prin prezentarea materialelor documentare din fondurile şi colecţiile amintite în acest volum, extinse pe durata a mai bine de 650 ani, cu privire la istoria Maramureşului (de la primele sale forme de organizare: cnezate, voievodate, comitat, judeţ, regiune şi din nou judeţ) şi inclusiv a teritoriilor învecinate, un ţinut interesant aşa cum l-a descris deja menţionatul membru corespondent al Academiei Române, absolvent şi doctor în drept al Universităţii din Pesta (1869) - maramureşeanul dr. loan Mihályi de Apşa „nu numai pentru situaţiunea sa de o rară frumseţiă naturale, dér şi in privinţa ethnographică, fiind acest ţinut un punct de contact al trei popóre deosebite; aici este un adevărat„ triplex confinium ” unde poporul românesc de origine sudică se întâlneşte cu slavismul care se întinde către nord, şi cu ungurii carii strebat de cătră apus 8, considerăm că am reiterat ideea cercetării unui trecut, care a beneficiat, în bună parte până în prezent, doar de ceea ce au numit şi alţii, „istorii paralele”, subiective: o istorie a românilor, una a ungurilor, una a evreilor, una a şvabilor, una a slavilor nordici (ruteni, slovaci) etc. Astfel, prin recursul la documentul istoric, se vor umple spaţii goale sau se vor rescrie pagini întregi din istoria acestei zone. 3. Principalii creatori şi arhivele lor Documentele create de unul dintre cele mai extinse din punct de vedere teritorial comitate din Transilvania şi Ungaria (un teritoriu de 10.000 km2, situat între Galiţia, Bucovina, Transilvania, comitatele Satu Mare, Ugocea, Bereg) comitatul Maramureş, instituţie specifică statului feudal maghiar, formată, ca urmare a ofensivei acestuia (în ciuda mişcărilor de nesupunere a voievodului Bogdan din Cuhea) pe scheletul cnezatelor şi voievodatelor româneşti, în a doua jumătate a secolului al 14-lea, au fost grupate în fondul arhivistic Prefectura Judeţului Maramureş. Acest fond reprezintă tară doar şi poate cel mai valoros fond aflat în păstrarea şi administrarea Arhivelor Naţionale Maramureş, având în vedere vastul teritoriu la care se referă, vechimea şi nu în ultimul rând tematica diversă a informaţiilor din documente. In comparaţie cu oraşele medievale care odată cu dezvoltarea lor economică şi socială au început să creeze relativ devreme din ce în ce mai multe documente (cu precădere acte juridice), dar şi să păstreze documentele proprii (depuse anterior la locurile de adeverire), formarea arhivelor comitatense a durat ceva mai mult timp, deoarece comitatele nu au primit privilegii referitoare la întregul comitat şi la început nu au avut nici un sediu stabil. In privinţa dezvoltării arhivelor comitatense un rol important l-a jucat notarul. Actele, iniţial păstrate în ladă, s-au înmulţit după ce au fost angajaţi notari (aleşi, de la sfârşitul secolului al XVI-lea) cu atribuţii în administraţia oficială. Lor le-a revenit sarcina întocmirii protocoalelor de şedinţe şi păstrarea documentelor. Arhiva Comitatului Maramureş beneficia de un sediu propriu încă din a doua jumătate a secolului al 16-lea (1577).18 19 Arhivele comitatense au fost organizate în urma adoptării legii ungare nr. LXXIII: 1723. Această lege a prevăzut construirea sau achiziţionarea unor sedii permanente pentru ţinerea şedinţelor comitatense, a proceselor judecătoreşti, pentru plasarea deţinuţilor şi în scopul păstrării documentelor comitatului. La intrarea în vigoare a legii, aceste cerinţe au fost satisfăcute în Maramureş, deoarece în 1692 fusese construită Casa Comitatului în care au fost separate 2 încăperi speciale de arhivă. în urma legii, s-au format arhive în cantităţi de documente din ce în ce mai mari, mai ales după ce, în 1729, a fost prevăzută printr-o altă lege, depunerea anuală la arhivă a dosarelor cauzelor judecate la tribunalele comitatense. Pe lângă aceasta, foştii funcţionari comitatenşi erau obligaţi la predarea documentelor referitoare la chestiunile publice ale comitatului. Notarul, datorită atribuţiilor sale multiple, a gestionat din ce în ce mai greu arhiva şi, din acest motiv, în a doua parte a secolului al XVIII-lea, în majoritatea comitatelor, au fost înfiinţate posturi de arhivar, în plus, în timpul domniei lui Iosif al II-lea şi posturi comitatense de registrator20. Primele informaţii referitoare la starea arhivei Comitatului Maramureş provin din a doua jumătate a secolului al 18-lea. La Ordinul nr. 4164 din 19 iunie 1772 al Consiliului Locumtenenţial, corniţele suprem 18 Dr. loan Mihályi de Apşa, Diplome maramureşene din secolulXIV-XV, Maramureş-Sziget, 1900, p. VIII. 19 Vasile Căpâlnean, Balogh Adalbert, Oszóczki Coloman, Sabău loan, Schrek Vasile, îndrumător în Arhivele Statului Judeţul Maramureş, Bucureşti, 1974, p. 24. 20 Levéltári Kézikönyv, Editura Osiris/Magyar Országos Levéltár, Budapest, 2009, p. 288-289. 12
