Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Iulian Stelian Boţoghină: Cronica faptelor Misiunii militare romăne pentru repatrierea prizonierilor din Regatul Sârbo-Croato-Sloven
Marisia XXXVII Rezultatul a fost peste a§teptäri, pe adresa Misiunii románé sosind serisori de Ia prizonieri, ale cáror pretioase informatii au permis ofiterilor romäni sä initieze demersurile necesare, salvándu-i din captivitate. Din nefericire, nu acela§i lucru se putea raporta despre identificarea mormintelor prizonierilor romäni pieriti ín captivitate, mai cu seamä pentru faptul cä autoritätile sárbe au refuzat consecvent sä elibereze autorizatia care ar fi i j deschis calea acestei triste cäutäri. La 23 ianuarie 1920, din Belgrad, cäpitanul Cältun a raportat cä a revenit cu solicitarea cätre autoritätile särbe pentru a primi autorizatia sä viziteze cimitirele §i fostele lagäre de prizonieri22. Räspunsul a fost cä misiunea romänä nu poate primi autorizatia solicitatä, färä sä se motiveze ín vreun fei. insä, autoritätile särbe au promis cä datele solicitate aveau sä fie puse la dispozitie, iar vizitarea cimitirelor pentru identificarea mormintelor avea sä se faeä in primävara aceluia§i an, 1920. Amänarea punerii la dispozitie a datelor referitoare la prizonierii romäni din k.u.k., cät §i promisiunea cä autoritätile románé aveau sä primeascä acele informatii, au trezit о realä suspiciune. Astfel, cäpitanul Cältun raporta Ministerului de Räzboi la Bucure§ti cä asemenea angajament devenea de-a dreptul dubios, deoarece chiardin afirmatiile colonelului Kalafatovici, director de birou in Marele Cartier General, prizonierii de räzboi capturati intre anii 1914- 1915 au murit de foame, de boli sau de obosealä in timpul retragerii §i acolo unde piereau, acolo rämäneau neingropati, sau in cél mai fericit caz ii ingropau ín gropi comune cu militarii särbi, färä a avea timp sä le li se faeä morminte individuale, cruci cu inscriptii, sau mäcar sä li se marcheze locul in vreun fei. Intr-adevär, exista posibilitatea sä se reconstituie situatia dupä actele de deces, insä asemenea documente s-au incheiat numai pentru prizonierii organizati in formatiuni. Insä, aceste documente au fost duse cu arhivele in Corfu §i de acolo in Franta, de unde nu au mai adus decät о parte din ele, cäci cele mai multe s-au pierdut. A§a s-а ajuns in situatia de a nu se consemna nimic, de a nu se incheia nici un act de deces pentru prizonierii care participau la transportul diverselor provizii, aflati numai sub paza soldatilor. Mai múlt decät atät, indiferent de nationalitatejn actele de deces prizonierii au fost inscri§i cu nume särbe§ti, astfei cä era foarte greu descifrarea §i identificarea in timp scurt a tuturor numelor de prizonieri §i a localitátilor de ba§tinä, care dupä Marea Unire se gäseau pe teritoriul Romäniei Mari. Ofiterii misiunii militare románé au con§tientizat complexitatea §i dimensiunea efortului pe care autoritätile de la Belgrad trebuia sä-l depunä, astfei cä s-au oferit sä angajeze studenti särbi care sä caute §i sä identifice prizonierii romäni decedati in cartoteca Comandamentului lagärelor de prizonieri. Dupä cum ne putem a§tepta, propunerea a fost declinatä de autoritätile särbe. Dupä multe §i insistente interventii, autoritätile särbe au räspuns cä pe längä prizonierii de origine romänä din fosta armatä austro-ungarä, in Serbia sau mai aflat ca prizonieri §i militari romäni capturati de imperiali, adu§i de cätre trupele de ocupatie intre 1916-1917 §i organizati in batalioane de lucru. 22Ibidem, f. 41. 219
