Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Iulian Stelian Boţoghină: Cronica faptelor Misiunii militare romăne pentru repatrierea prizonierilor din Regatul Sârbo-Croato-Sloven
Istorie Descälcirea situatiei acestor nefericiti era §i mai complicatä, deoarece autoritätile särbe nu aveau nicio evidentä, datele lipsind cu desävär§ire, cäci ín 1918, austriecii §i germanii s-au retras luänd nu numai prizonierii, ci §i arhiva. Din informatiile cäpätate in teren, ofiterii romäni au concluzionat cä numärul acestor prizonieri a fost foarte mare, victimele din rändul lor fiind pe mäsurä. Acestea fiind datele chestiunii §i in conditiile in care autoritätile särbe nu aveau de gänd sä emitä autorizatie, cäpitanul Cältun §i-a asumat intreaga räspundere asupra consecintelor §i insotit de locotenentul Rädulescu, a plecat pentru a executa ordinul Ministerului de Räzboi de la Bucure§ti, care pentru el „era hotärätor” - dupä cum aräta in raport23. Prima oprire a fost la Semedria, unde s-au prezentat autoritätilor locale, de la care au primit tot sprijinul pentru a afla de soarta prizonierilor ce fuseserä inchi§i acolo24. De maré ajutor au fost preotul ora§ului, cätiva localnici §i patru romäni, fo§ti prizonieri in localitate §i care aleseserä sä rämänä de bunä voie in Semedria. De la ace§tia, cei doi ofiteri romäni au putut afla cä numärul prizonierilor romäni adu§i de trupele de ocupatie in anii 1916-1917 a fost mare. Numai in lagärul cunoscut cu numele Citadela au fost inchi§i aproape 6.000 de prizonieri, de unde erau trimi§i pe frontul din Macedonia, ín echipe de 500-600 oameni pentru a lucra la tran§ee. Cum pe front erau erunt exploatati, foarte multi dintre prizonieri se imbolnäveau, astfei cä dupä о lunä, maxim douä erau inapoiati lagärului Citadela, unde lipsiti de hranä §i adäpost, se stingeau zilnic intre 30 §i 60 de oameni. Dintr-un calcul fäcut rapid, cäpitanul Cältun a concluzionat cä la Citadela, numai in cursul lunii ianuarie 1917 au pierit zilnic aproape 2.600 de prizonieri, pentru ca pänä in primävarä sä se präpädeascä cam 4.500 de oameni. Din lagär, decedatii erau transportati in cimitirul local. Aici, „din ordin, in chip cu totul barbar” - dupä s-а exprimat cäpitanul Cältun, s-а säpat un §ant de cätiva metri adäncime, unde zilnic erau aruncati mortii adu§i din lagär. A§a se explicä de се ре о suprafatä de 80-100 metri se gäseau ingropati 4.500 de nefericiti, färä sä se fi marcat cu vreun semn, färä sä aibä vreo inscriptie, decät brazdele de pämänt §i ni§te cruciulite mici de tot. Asta spre deosebire de mormintele militarilor de ocupatie, austrieci §i germani, insemnate corespunzätor. Una dintre echipele care ingropau mortii a fost pusä sub conducerea lui Hermann Lehrer, din Galati, care era tälmaci. О altä echipä, a fost pusä sub conducerea lui losef Segall, la rändul säu tälmaci. Cei doi tälmaci aveau carnete tinute la curent, unde scriau toti mortii inhumati in groapa comunä §i la о adicä, chestionati ar fi putut sä ofere informatii pretioase. insä §eful tälmacilor a fost Wexler Sigmund, fost militar din Regimentül 40 infanterie, care la rändul säu putea sä dea informatii despre numärul prizonierilor. 23lbidem. 24Ibidem, f. 41V. 220
