Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Iulian Stelian Boţoghină: Cronica faptelor Misiunii militare romăne pentru repatrierea prizonierilor din Regatul Sârbo-Croato-Sloven
Istorie pentru Nis, unde T§i avusese re§edinta a§a numitul Rumänien Kommando XXVIII M. E. D. 7. Pentru acest batalion de muncä existau informatii cä Ia 1 j octombrie 1917 avea 683 prizonieri romäni, despre soarta cárora nu se mai §tia ceva. De asemenea, un astfel de interes a stärnit §i ora§ul Semedria, unde Tn timpul ocupatiei functionase Bergarbaiter-Batallion 2 Semedria, compus Ia rändul säu exclusiv din prizonier romäni. La Bucure§ti exista informatia cum tocmai aceste ultime douä batalioane de lucru, asupra cärora germanii au vrut sä pástreze un secret desävär§it cu scopul vádit de a li se pierde urma, au avut pierderile cele mai mari. Situatie explicabilá prin faptul cá prizonierii au fost Tntrebuintati la cele mai grele, periculoase §i penibile corvezi, pu§i sä munceascá ín apropierea frontului, prost echipati §i subnutriti, ceea a fácut cá multi dintre conationali sá moará de istovire11. Ráspunzánd solicitárii ministrului román la Belgrad din 12 noiembrie 1919, pe 18 noiembrie 1919 Ministerul de Rázboi §i al Marínéi din Regatul Sárbilor, Croatilor §i Slovenilor fácea cunoscut cá a dat ordinele necesare tuturor autoritátilor militare competente pentru a aduna toate informatiile referitoare la mormintele prizonierilor romäni, care se gásesc ín localitátile semnalate de ofiterii romäni. Informatii care au fost transmise Misiunii Militare Románé din Yugoslavia12. Pentru a se obtine informatii despre prizonierii romäni morti ín captivitate ín timpul ocupatiei Serbiei de cätre armatele bulgare, ungare, austriece §i germane, guvernului román nu-i rämänea decát sá se adreseze acelor autoritáti statale. Numai guvernele tárilor de ocupatie trebuia sá detiná asemenea informatii, cáci toate demersurile fäcute pänä atunci de cätre guvernul iugoslav au durat foarte múlt §i fárá nici un rezultat. Dupá íntoarcerea ín patrie, autoritátilor sárbe au eliberat, i-au adunat de pe drumuri §i au repatriat toti prizonierii de rázboi apartinánd diferitelor armate aliate, ínsá nu puteau sá dea nicio informatie despre cei care au murit ín Serbia ín timpul ocupatiei. ín cazul ín care guvernul román dore§te sá obtiná astfel de informatii de la omologul säu, se recomanda sá se adreseze guvernului, fapt pe care íl fácuserá cunoscut §i membrilor misiunii13. Adresá pe care, la 21 noiembrie 1919, Constantin Langa Rä§canu, ministrul román la Belgrad, consemna cä intervenise personal pe lángá Ministerul Afacerilor Stráine pentru ca ofiterii Comisiunii románé sá primeascá necesare permise pentru a vizita tara ín cáutarea mormintelor conationalilor. Eforturile ofiterilor romäni nu au fost zadarnice, ínsá au lásat ürme §i asupra sánátátii celor mai putin rezistenti, precum locotenentul Gheorghe Rádulescu. Cáci numai astfel se explicä raportul säu din 28 noiembrie 1919, revenire la raportul din urmä cu о luná, prin care solicita sá fie ínlocuit din motive de sánátate14. 11Ibidem, f. 179v. 12Ibidem, f. 175. 13Ibidem, f. 175-175v. 14Ibidem, f. 173. 216
