Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Carmen Lucia Petru: "Intrasem pe şosea ca într-un rău care curgea spre graniţă"
Istorie acelasi obicei al pomenirii mortilor Tn Moldova de dincoace de Prut , lángé Albifa: ,,Pa§tile Blajinilor”.- Cum era §coala din comuna bunicilor?- Era о §coalä frumoasä in care am inväjat ín clasele a lll-a §i a IV-a primará. Clasa l-а am fost la Lencáuti, iar a ll-a la Bajura, lángé Dárábani, ín timpul primului refugiu. Dascälii erau foarte bine pregätiti. La Cerlena am avut un ínvététor tánér, holtéi, de altfel foarte capabil §i ín legáturá cu el írni amintesc cá fácea §i instrucfie militará, pregátindu-se pentru front.- ín 1940, vara, erap in vacan{á.- Da, eram ín vacanfá. О vacanfá de neuitat: primul refugiu. Tata era cu serviciul ín comuna Lencáuti, о comuná ucraineaná. ín preajma sárbátorii de „Petru §i Pavel” mama ne-а dús pe női, copiii, la Cerlena Maré §i s-а íntors la Lencáuti sá se pregáteascá de hramul Bisericii, ocazie cu care toate neamurile §i cuno§tintele din satele vecine veneau ín musafirie. ín ajunul sfintei sárbátori tata a primit ordin sá strángá §i sá ímpacheteze arhiva cu care sá treacá Prutul pentru cá urma ocupatia ruseascá. ín acest timp mama s-а zdrobit sá facá rost de о cárutá cu care a venit dupá női la Cerlena Maré sá trecem Prutul repejor. N-am mai putut pleca, au venit ru§ii. Din grijá pentru női tata a trimis о cäläuzä, ín septembrie cánd porumbul era spre coacere. Pe bunici i-am lásat acasá. Mama ne-а luat de méné, avea о pläsucä cu mai nimica §i ímpreuná cu cäläuza am trecut granita pe о limbä de pámánt, lángé Cernäuti. Drumul l-am fäcut prin porumb, cu mare atentie. Era inalt, dar fo§nea. Neam intälnit cu о patrulä ruseascä. Am stat nemi§cati cätä vreme s-au oprit in dreptul nostru, pänä au plecat mai departe. Dupä о vreme ne-am reluat calea, am ajuns la Dorohoi färä alte incidente. Acolo ne a§tepta tata §i ímpreuná am plecat spre satui Bajura, längä Däräbani, unde am locuit pänä in ’41. Era säräcie, tatii i se repartizase о casä goalä in care am träit cu lipsuri de tot felul §i am dromit pe rogojini. Din cänd in cänd, sä ne bucuräm sau sä ne amäräm fäceam о „vizité” acasá. ín dreptul Bajurei maiul Prutului era foarte inait. De acolo puteam vedea acoperi§ul casei noastre din Cerlena. Neterminatá in interior, era acoperitä cu tablä care strälucea ín lumina soarelui. Priveam §i ne intrebam ce-o fi cu bunicii, cu vecinii, cu neamurile care rämäseserä sub ru§i. Toate astea le-am aflat la íntoarcere. ín '40 bunicul a fost deportat la NEVOPETROVSK, la minele de cárbune. Bunica a rámas singurá, cu santinele la poartá, vinovatá cá familia fiicei, adicá női, era in refugiu, vinovatá cá sora, Lidia Hagiu Chira §i fratele, Constantin Hagiu, erau refugiafi la la§i.- Cum i-ap' regásit?- íntoarcerea a fost pe másura a§teptárii. Bucurie mare, tofi eram sänäto§i §i credeam cá ráül trecuse. íntre ’41 §i '44 am träit cei mai frumo§i ani ai copiläriei mele. Dupä pujin timp ne-am mutat Ia casa noasträ, casa cu acoperi§ strälucitor. Bucurie vremelnicä. ín ’44, de Buna Vestire, am päräsit totul, pentru totdeauna.- De data asta v-a{i putut organiza mai bine plecarea?- Ce sä incarci, din douä gospodärii mari, íntr-o cärufä in care urmau sä cälätoreascä pärintii, cei doi copii §i bunica? Am luat cu noi mäncare §i nutref pentru cei doi boi tineri injugati la atelaj. A rämas prea pu|in loc pentru a salva ceva din bunurile pe care le agonisiserä cu multä trudá. írni amintesc cä in cärufä erau cáteva covoare §i ma§ina de cusut.- Dar bunicul?- Bunicul rámáne pentru cá fátaserá oile, mai era vaca, pásárile, multe cereale in hambar. Tot podul era plin cu seminfe de floarea soarelui, pentru ulei. Rámáne sä 318
