Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Carmen Lucia Petru: "Intrasem pe şosea ca într-un rău care curgea spre graniţă"
Marisia XXXVI vändä ce poate, cui poate, dar, pänä la urmä, nu s-а ales cu mare lucru. Ne-а urmat la scurt timp insä n-a reu§it sä se adapteze. S-а Tntors, de unul singur, la Cerlena §i a särutat peredi casei. A dus-o greu, dar a murit Tn casa lui. L-au Tngropat ni§te neamuri mai de departe ín cimitirul satului, längä párinti.- Plecarea, cum a fostplecarea?- Despártirea a fost cruntä. Cäinii lätrau ca dupä mort, to|i plängeam. Unii pentru cä läsau totul in urmä §tiind cä Basarabia este pierdutä, cä viata lor se va schimba dramatic, altii pentru cä doreau sä piece §i nu aveau cu ce. íncet, cärutele au päräsit satui §i s-au aläturat convoiului de refugiati. Intrasem pe §osea ca intr-un räu care curgea spre granitä. Cat vedeai cu ochii §irul de refugiati inainta pe dreapta §oselei, iar pe stänga se refugia armata, sub gloantele avioanelor Katiu§a. Drumul a fost foarte greu. О datä trecutä granija am gäsit oameni binevoitori, cu suflet mare, dornici sä ne ajute. Un bou a murit pe drum, la Bacäu ne-а prins un viscol cumplit §i vuiau sirenele de alarmé. Am dormit in grajduri in care fuseserä adäpostiti soldati, ne-am umplut de päduchi. Dar ajungem la Movilita, in judetul Vrancea, locul in care fuseseräm repartizati. Foarte curänd, ru§ii incep sä ne caute. Lidia, sora bunicii, vine §i о ia pe bunica la Tärnäveni. Dupä un an mä vor lua §i pe mine. ín anul §colar ’45 - ’46 am urmat clasa l-а de gimnaziu la Panciu. Urmätoarea la Tärnäveni, la „Andrei Bärseanu”. íncepuse foametea. Noi locuiam in cre§a cu iederä de pe strada principalä, vis-a-vis de actualul Colegiu Tehnic in care tot parterul era ocupat de copii adu§i din Moldova, din pricina foametei. Din aceia§i cauzä pärintii se mutä la Jimbolia, iar Boris merge la Näsäud, la §coala de brigadieri silvici. La Jimbolia am absolvit anul III de liceu, dupä care am urmat cursurile §colii Tehnice de Comert, patru ani, la Timisoara. Fäceam naveta Jimbolia - Timisoara - Jimbolia zilnic, cu trenul. In toatä acea perioadä mama a fost doar piele §i os. Cu toate cä basarabenii erau improprietäriti cu о bucatä de pämänt pentru casä §i grädinä, tata, pensioner militar, fäcea exceptie. Avea о pensie micä, lucra cu ziua pe unde se gäsea. Stäteam räu cu hainele, incältärile ne erau ca vai de lume. De la garä §i spre garä mergeam cu Marusia, tot о refugiatä, colega mea de §coalä §i ea mä invätase sä merg aläturea de trotuar cä a§a ne menajäm pingelele. La una din aniversäri am cinstit-o pe Marusia cu mere §i doi biscuiti, in drum spre garä. A fost stra§nic, aproape un banchet. ín garä, la Crucea Ro§ie, fäceau gardä profesorii. Am avut parte de dascäli extraordinari, cu mila lui Dumnezeu, nu pot sä exprim cat respect aveam pentru ei. De cäte ori era de gardä d-na Petrescu, profesoara noasträ de istorie, ne chema in birou sä ne facem lectiile. ín 1952, am fost evacuati de pe zona de frontierä §i trimi§i la Tärnäveni, cu domiciliu fortat, pentru о perioadä de 4 ani. Am cälätorit in bouvagon, о lunä intreagä, cälätoria insemnänd, de fapt, lungi stationäri pe linie moartä. Ajun§i la destinare, la capätul puterilor, autoritäre nu ne-au permis §ederea la Tärnäveni pe motiv cä urbea era un centru muncitoresc, iar noi du§manii clasei muncitoare! $i a§a am plecat spre Blaj §i ne-am instalat la Veza. La finalizarea studiilor, in acela§i an, am fost repartizatä - culmea! - la U.R.C.C. Tärnäveni, ulterior Cooperativa de Consum Tärnäveni, unde am lucrat ca §i contabilä pänä la pensie. L- am cunoscut pe Victor, sotul meu, profesor in Cartierul Bozia§. Särac ca §i mine, Victor avea povestea lui. Familia, adicä pärintii §i sora Raisa, cäsätoritä cu un invätätor dintr-un sat apropiat de RÄSPOPENI, judetul Orhei, au rämas. ín ’44 i-au ridicat §i i-au deportat ín Siberia. Aeolo a murit Raisa, dupä un an. Avea 22 de ani. Au fost transportati in conditii inumane §i läsati in cämp gol. $i-au fäcut un bordei in pämänt in care au locuit 7 ani, impreunä cu cäteva gäinu§e. Socrui lucra la pädure, 319
