Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Nicolae Victor Fola: Societăţ ile comerciale "Nitrogen" şi "Mica" Tărnăveni între anii 1916/1937-1948 şi rolul lor în producţia industrială a României
Marisia XXXVI SETA Sibiu. Grupul elvetian acorda statului un Tmprumut de 6111111 franci elvetieni. Noua societate urma sä Tncheie cu Ministerul Apärärii Nationale contract de furnizare pentru Fabrica de acid azotic monohidrat, ministerul urmänd sä achizitioneze 3000 de tone/an. Societatea nu s-а Tnfiintat, iar Banca Comercialä Pesta si Banca Generálé de Credit Ungar au vändut actiunile Societätii „ Nitrogen.’’(conventía din 1935). Societatea” Mica” se implicä in cumpärare, ceränd sprijin Casei Generale de Economii si Cecuri Postale, ca si Societätii Nationale de Credit Industrial. Se implicä si statul si BNR-ul, ín preluare („”Mica”ceda 14% din actiuni noii societäti, statul stabilea ca 50% din capital sä apartinä cetätenilor romäni, care formau si 2/3 din membrii Consiliului de Administratie, Comitetului Director, presedintele Consiliului de Administratie si cenzori). Statul desemna un comisar guvernamental, cu drept de control pentru sectiile care lucrau pentru Ministerul Apärärii Nationale, avea douä locuri Tn Consiliul de Administratie( reprezentantii säi si comisarul guvernamental erau numiti de Ministerul Industriilor si Comertului). „Grupul Román” si” Mica” au fäcut investitii de 60 milioane lei. Statul devine actionar la” Mica”, capitalul initial fiind de 320 milioane lei, cu beneficii de 5%. In 1936, la nationalizarea „ Nitrogenului” Societatea” Mica” primea 30000 de actiuni, in final ajunge sä detinä 51%, iar capitalul social urca la 500 milioane lei Tn anul 1941, 1 miliard in 1943, iar in mai 1947, datoritä reevaluärii activelor si depunerii de 2 miliarde numerar a sporit Consiliul de Administratie. „Mica,” in 21 decembrie 1937, a pus problema infiintärii unei fabrici de ciment aluminos si aluminiu, a cäror fabricare devenea avantajoasä dupä achizitionarea „Nitrogenului”, iar “Mica” a devenit cel mai mare producätor de energie electricä din tára. Impreunä cu Societatea “„Aur” si „Societatea Industrial Romána de Aluminiu” se acordä dreptul infiintärii unei asemenea fabric. Dupä nationalizare, "Nitrogénul” nu mai avea obligatia de a produce cianamidä, ca ingräsämänt agricol (opri productia in 1937). Amoniacul necesar pentru explozibili sa produs, pänä in 1939 in fabrica de specialitate, färä a se mai folosi tehnologia obtinerii cianamidei. Pentru producerea cimentului aluminos se folosi procedeul inginerului francez J.C. Seailles, prin arderea bauxitei si calcarului, cu calitäti fatä de alte Sortimente. Obtinändu-se cimentul aluminos se ajunge la producerea aluminiului, inoxidabil, ductil si maleabil, folosit in industria aviaticä si in electrotehnicä. Zäcäminte de bauxitä erau ín judetele Turda, Alba,Bihor, pe perimetre mari. Se utiliza calcarul, usor de procurat, gazul metán permitea obtinerea energiei electrice si aburului industrial la preturi reduse. Industria petrolierá asigura cocsul de petrol pentru electrozi, iar criolitul pentru electrolizá se aducea din Groenlanda.31 Se semnä о Conventie cu Ministerul Apärärii Nationale, ín 18 aprilie 1940, pentru producerea a 250 tone/an, initial, apói dupä un an si jumätate a 500 de tone si 1000 tone dupä doi ani, modificänd instalatiile de electrolizá. ín iulie 1942, märindu-se capitalul social, dupä obtinerea primelor lingouri, se méri instalatia si se viza atingerea unei productii de 3500 tone de aluminiu anual. Tot pentru necesitäti militare, in anul 1938 se dublä productia de amoniac pentru producerea acidului azotic si un nou generator de curent, dat ín functie in anul 1941 a märit puterea instalatä. Se diversificä si a crescut productia de alte materiale si substante de Ibidem, pp. 170-179. 195
