Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Nicolae Victor Fola: Societăţ ile comerciale "Nitrogen" şi "Mica" Tărnăveni între anii 1916/1937-1948 şi rolul lor în producţia industrială a României
Marisia XXXVI 73275000 lei si alte 50, pentru douä societäti miniere gajate cu 200000 actiuni ale Societätii „Nitrogen”, Tn valoare de 10 milioane lei, cu ipotecä asupra Uzinei Metalurgice Tärnäveni (intra in vigoare numai cu respectarea planului de amortizare). Acorda garantii-Tntre altele si „Nitrogenului" Tärnäveni-244000 RM, pentru cumpärarea turbinelor si generatorului, de la societätile Siemens, respective „ Babcock & Wilcox" pentru cumpärarea a douä cazane cu aburi si 10 milioane lei, imprumut pe scont de portofoliu comercial, la “ Banca de Sconturi “a Romäniei. Oportunitatea construirii, pe längä cele douä uzine metalurgice de la Zlatna si Firiza de Jos a unei noi topitorii pentru prelucrarea concentratelor aurifere (avänd ca anexe о fabricä de acid sulfuric si una de sulfat de cupru) se referea, initial, la centrele Brasov, Medias, Turda. Dar, Tncä in anul 1931, inginerul Victor Eugen Mastero a intocmit un „Memoriu pentru infiintarea unei Topitorii de aur din Brad”, fäcea comparatie cu avantajele si dezavantajele prelucrärii la Zlatna si Firiza de Jos, completate cu prelucrarea in Germania. Aducea argumente tehice si de costuri si propunea plasarea la Gurabarza a uzinei proiectate. Discutiile se reluarä in 1937,de data aceasta pentru Tärnäveni, datä fiind imposibilitatea prelucrärii in Románia a celor 19000 tone de concentrate metalifere, discutiile fiind purtate si cu BNR-ul. Dacä preturile cerute de uzinele germane de la Halsbrucke si Maidenhutten erau de 2600 lei/tonä, acestea puteau sä prelucreze maxim 10mii tone de concentrate piritoase, cheltuielile de prelucrare erau de 20 milioane lei anual. Firma germáné punea conditii greu de respectat, precum continutul de plumb, cupru, sulf, nu accepta recuperarea zincului (in tarä trimitea aurul si argintul, pentru restul plätea contravaloarea). Pe de alté parte, legäturile de comunicare cu unitätile de la Zlatna si Firiza erau neconvenabile.29 Tärnäveniul era convenabil din punct de vedere economic, avea combustibil mai ieftin, gazul metán, energie electricá si isi permitea industrializarea subproduselor.Societatea “Mica“ se obiiga sä prelucreze la noua uzinä metalurgicá intreaga productie de concentrate ale tärii, iar cuprul si zincul le exploata la costurile de la Zlatna si Firiza. Sulful urma sä fie extras ca sulf elementar, nu ca acid sulfuric. Acest lucru permitea industriei aurifere sä se dezvolte independent de industria cartelatä a acidului sulfuric. О altä variantä, propusä de firmä Bäncii Nationale а Romäniei (BNR) era prelucrararea a 1400 tone/an de minereuri aurifere, nu prin cianuratie. Se scuteau cheltuielile cu prelucrarea in Germania. Fluxul tehnologic era ca si la capacitatea de 50000 t/an BNR acorda, pentru al doilea proiect, un imprumut de 45 milioane lei, restituibil in sase ani, dar investitia va ajunge la 115 milioane lei. Tmprumutul il va prelua apoi “ Banca Tntreprinderilor Aurifere si Metalifere”. Consiliul de Administrate a aprobatin 21 decembrie 1937 decizia Consiliului de Directie, iar in 20 dec. 1938 era numit la Tärnäveni director inginerul Jules Dodun. Constructia a inceput in toamna anului 1937 si se incheie in aprilie 1939. Uzina avea anexe pentru utilizarea si exploatarea metalelor asociate cu aurul, plus instalatiile pentru precipitarea sulfului, fabricarea acidului sulfuric, ca si electroliza cuprului. Financiar,eliminändu-se costurile de prelucrare in Germania, se fäcea economie de devize de 41 milioane lei. Dupä aplicarea Dictatului de la Viena, Firiza de Jos a rämas in zona de ocupatie maghiarä, iar in 1941 Zlatna isi intrerupe activitatea, lipsindu-i materialele plumboase. Doar Tärnäveniul isi continua activitatea intre 29Ibidem, pp. 59-60, 64,,66-67, 74, 152-153. 193
