Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Florin Bengean: Aspecte din viaţa preoţimii ortodoxe romăne din Transilvania între anii 1865-1918
Istorie din simtämäntul de demnitate a unui popor ce-§i cucerea libertatea socialä §i nafionalä prin luptä, din Tnsä§i vrerea acestui popor de a se dezvolta §i a propä§i spre о via(ä na|ionalä liberä §i spre о soartä mai bunä. Cél mai scump lucru in lume pentru un popor este libertatea §i cél mai scump lucru pentru Biserica Romänä era independent ei. ín aceastä perioadä, de care ne ocupäm aid, preo^ii romäni de pretutindeni au continuat sä fie aceea§i buni Tndrumätori ai pästoritilor lor nu numai in problemele spirituale, ci §i culturale, sociale, economice, precum §i Tn cele nationale-politice. 1. Statul §i preofimea. Salarizarea preofilor Pänä Tn ultimii ani ai secolului al XlX-lea preotimea romäneascä din Transilvania n-a beneficiat de salarii din partea statului, ci s-а mtrejinut din resurse proprii, adicä sesii parohiale §i mai cu seamä din daniile credincio§ilor. Tnvätätorii confesionali erau plätifi tot de parohiile Tn care funcjionau. Din 1861 statul acorda Bisericilor ortodoxé romänä §i särbä cäte о subvente anualä pentru ajutorarea preotilor rurali. De regulä, Arhiepiscopia Sibiului primea 42.000 florini, Aradul 15.000 iar Caransebe§ul numai 10.000 florini. Pänä Tn 1883 fiecare ierarh primea sumele respective §i le Tmpärfea dupä cum credea el §i Consistoriul eparhial. Dar din acest an, Ministerul Cultelor §i Instrucfiunii — condus de Trefort Ágoston — a Tnceput sä Tmpartä singur ajutoarele, numai celor „recomandati de autoritäfile publice”1. Abia Tn 1898 s-а introdus completarea sau Tntregirea veniturilor preo{e§ti pänä la о anumitä sumä, potrivit pregätirii §colare a fiecärui preot (Articolul de lege XIV). Biserica romäneascä era pe deplin Tndreptätitä la primirea unui ajutor din partea statului, din moment ce TI primeau toate confesiunile din Austro-Ungaria §i era din bugetul statului, la sustinerea cäruia contribuiau to^i cetätenii lui, indiferent de nafionalitate sau de confesiune, deci §i romänii. Dar a§a numita „Tntregire de salar” sau „congruä” introdusä Tn 1898 pentru clerul confesiunilor necatolice din Ungaria, avea §i un Substrat politic. Biserica romano-catolicä nu beneficia de un asemenea ajutor, date fiind imensele ei resurse materiale (Fondul religionar catolic). Un proiect de lege Tn acest sens a fost pus Tn discupe Camerei Deputabor Tn §edin(a din 15 aprilie 1898, fiind acceptat. A urmat discujia Tn Casa Magna^ilor, la 26 mai 1898. Din partea Bisericii romäne§ti au luat cuväntul mitropolitul Victor Mihali de la Blaj §i episcopul loan Mejianu de la Arad. Mitropolitul Miron Románul, care era bolnav, n-a participat la §edintä, dar a Tnaintat un protest. Episcopul loan Metianu, de pildä, acuza direct Guvernul cá n-a permis Bisericii Ortodoxé romäne^ti — cu peste un miliőn §i jumätate de credincio§i — sä-§i deschidä mäcar un gimnaziu cu 8 clase. Intervenjiile lor au fost zadarnice, cäci proiectul a fost admis §i apoi sanctionat, Tn forma Tn care l-а prezentat Ministerul Cultelor §i Instructiunii din Budapesta, sub numele de „Articolul de lege XIV din 1898”2. 1 Pr.Dr. Mircea Päcurariu, Politica statului ungar faß de Biserica romäneascä din Transilvania in perioada dualismului 1867—1918, Sibiu, 1986, p. 75. ibidem. 16
