Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Eugeniu Nistor: Giuluş – pagini de monografie
Mari si a XXXIV-XXXV Monedä greceascä de argint (fatä-verso) Punänd Tn discutie säpäturile pe care eu, ca elev, ímpreuná cu íntreaga clasä (a Vlll-a) §i cu profesoara noasträ de istorie de atunci, Elisabeta Popa, le-am efectuat in pä§unea de la poalele de nord-vest ale pädurii Digoaia, in hotarul Cipäului, in 1972, Valeriu Lazär face precizarea cä Jn acest punct situat la marginea satului se mentioneazä de cätre säteni vestigii románé (tuburi de hypocaustum). Informatia пи se verificä. Informatie: Valeriu Lazár,”16 íntr-adevár, de§i am scos la suprafata mai multe tuburi din argilä arsä, acestea nu erau apeducte románé, cum bänuiam initial, fiind ingropate - dupä cum ne-au relatat chiar unii bäträni ai satului participanti la lucräri - dupä ploile din 1912, pentru a facilita scurgerea apei de pe pá§une. Ceva mai tarziu, prin anii '90, am aflat cä, efectuändu-se lucräri de curätire la fäntäna aceea cu apä magicä de la Tufele Judelui, s-au descoperit oase ale unui schelet uman pe care, apoi, lucrätorii respectivi l-au ingropat, din nou, in preajma fäntänii. Nu arfi imposibil ca numele locului sä derive de la un conducätor local - un jude - inmormäntat acolo; dacä ar fi a§a, §i speciali§tii ar face säpäturi organizate, atunci am avea pe raza satului §i dovezi arheologice, datänd din Evul Mediu timpuriu, extrem de importante pentru demonstrarea continuitätii romäne§ti pe aceste meleaguri. 3. О ipotezä de lucru: satui neolitic de pe Grui Avansäm aici о ipotezä de lucru - formulatä in baza cätorva relieve arheologice, care, dupä toate datele de care dispunem, par a data din neoliticul tärziu - §i anume cä: vatra actualá a satului Giulu§ este ceva mai nouä, datänd, dupä toate probabilitätile, doar din Evul Mediu in schimb, la doar un kilometru de sat, spre sud, pe о vale superbä, längä о colinä misterioasä, cu päduri §i paji§ti de jur-imprejur, ni se dezväluie strävechiul sat neolitic. A§adar, cälätorul care urcä pe valea päräului Särata in sus, dupä ce trece podul de la Móriccá, aflat in hotarele Ogrei, lasä in urmä, pe stänga, rämä§itele livezilor lui Vanchi, cele atät de roditoare altädatä, iar, ceva mai incolo, ajunge la locul umbrit cändva cu sálcii scorburoase §i ráchite, din locul lui Ilea, unde venea maestrul Ion Vlasiu, in tinerete, sä caute lemn potrivit pentru sculpturile lui... Apoi, continuändu-§i drumul pe firavul fir al apei, traversánd satui copiláriei mele printre cele douä ulite - Pälantul §i Coasta -, cam la vreun kilometru de sat, cätre Subpädure, drumetul ajunge intr-un loc enigmatic, unde о movilä de pämänt se Idem. 280
