Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)

Ion Zainea, Vilsonia Balog: Cultura şi cenzura. Cazul revistei "Familia" din Oradea (1966-1970)

Marisia XXXIV-XXXV

semnalatä D.G.P.T. §i organului Tndrumätor de partid piesa „Lupoaica mea” de Marin Sorescu, intrucát „actiunea piesei se deschide prin rázboiul dintre cei dói frati, Romulus §i Remus, räzboi care se extinde §i asupra maselor, care sint constituite in tabere adverse”, iar ín nr. 10 piesa JconanT de Mircea Bradu, deoarece „viza probabil о persoanä cu functif’:5.

Pe längä sesizärile „bűne”, care aproape ín totalitate au coincis cu cele fácute la D.G.P.T., au existat §i sesizäri ín plus semnalate de Bucure§ti, scäpate de cenzorii orädeni15 16. Crescänd numárul interventiilor, pentru a nu impieta aparitia revistei, s-a recomandat redactiei sä dispunä de materiale de rezervä, ín cazul unor eliminari sau amänäri.

Controlul revistei a continuat sä reprezinte pentru colectivul D.G.P.T. un sector incä dificil, numerele din anul 1970 cäzänd toate in responsabilitatea §efului de colectiv, Copil Teodor. Din totalul celor 83 de sesizäri, ponderea cea mai mare о au cele cu caracter politico-ideologic (34), urmate de cele privind poezia „nepotrivitä”, adicä cu continut mistic, pesimist, sumbru, ermetic, demoralizator, lipsitä de perspectiva (19); au mai fost sesizäri asupra unor critici §i polemici „neprincipiale” (8), restul fiind efectuate in materiale care „nu valorificau cu discernämint §i spirit critic” mo§tenirea culturalä sau preluäri din diverse lucräri ale unor oameni de §tiintä §i culturä din Occident.

Dintre materialele eliminate, mentionäm articolul „Romänia-Franta” de Petre Tutea, apärut in preajma vizitéi lui Ceau§escu in Franta, deoarece „subliniazä rolul hotäritor al unor personalitati politice §i culturale franceze la crearea Romäniei moderne, pierzind din vedere factorul prim, intern” §i läsa sä se inteleagä cä vizita §efului statului román era determinatä de anumite interese.

О serie de materiale in care s-а intervenit fie valorificau necritic mo§tenirea cultural-nationalä, fie elogiau, ori, dimpotrivä, nesocoteau opera §i trecutul unor personalitäti din tarä §i de peste hotare. A§a de exemplu, dacä materialul „Cu Mircea Eliade la Paris”, semnat de Ovidiu Cotru§, elogia „färä nici un fei de discernämint’ personalitatea §i opera lui Mircea Eliade, in special preocupärile acestuia privind studiul religiilor, „atit de necesar §i astäzf', articolul „Posteritatea criticii lui C.

ocupatä in august 1968 de sovietici §i aliati ai acestora transpare färä alte indicii. „Garantia suveranitätii e Tn primejdie’’, roste§te un personaj, Tncät parc-ai pune rämä§ag cä §tie toate dedesubturile paradigmei „suveranitätii limitate” invocatä de Moscova pentru a-§i justifica invazia.

15 íntr-un sat oarecare vine un iconar. Fiind zi de tärg, el incepe sä Tmpartä icoane, care sunt foarte apreciate de cätre cei ce le primesc, §i se gräbesc sä le punä pe pereti, cu toate cä, unii, mai au о multime de icoane. Unul din personaje, Sluga, puné monopol pe iconar, dändu-§i seama de foloasele pe care le poate trage de pe urma lui. Sluga propune pe iconar ca primär Tn sat. Explicänd aceasta, Sluga „face semne cu mTinile (rotocoale) iar ascultätorii fac pantomimä dupä mi§cärile lui”. Dupä aceasta, tot Sluga intervine spunänd: „Biserica mai are pietate pe pereti fete d-alea sfinte, de Iconarul vechi. Sä §tergem peste eie §i sä-l rugäm smerit (pe Iconarul nou) sä о refaeä dmsul cum crede nimerit”. О altä replicä: Sluga: „Ho, turmä de berbeci, din clipä-n clipä domnul trebuie sä aparä. Va fi о clipä mare §i voi vä ciondräniti. (sfätuitor): El s-а gTndit la toate. Cei ce vor fi mai darnici vor fi pietati Tn chipuri de sfinti. (solemn): Cäci nu existä Tn lume mai de pret decit sä ai locul sigur pe pereti”. In final, corul repetä ca un ecou: „Atentie domni §i doamne. Nu cumpärati icoane”.

16 Astfel, Tn nr. 5, organul central a semnalat piesa „Aceastä stea” de Angela Croitoru, iar Tn nr. 6 al revistei, Tntr-o cronicä literarä la volumul de versuri al lui Vintilä Iväncescu, pasajul Tn care Radu Enescu aprecia cä „o soartä ingratä §i nedreaptä le este häräzitä celor care contestä §abloanele Tnvechite”. Tot Tntr-o cronicä literarä, din nr. 9, Bucure§tiul a sesizat afirmatia cä Leonid Dimov s-ar situa „Tn vTrfuI creatiei noastre literare”. De aceste „scäpäri’ se fäcea vinovat Copil Teodor, care lecturase respectivele numere ale revistei.

270