Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Marin Pop: Activitatea lui Corneliu Coposu pe tărăm cultural-naţional în perioada 1940-1944
Marisia XXXIV-XXXV festiv al ziarului „Ardealul”, care urma sä fie vändut in Capitalä de cätre tineri national-täräni§ti imbräcati in costume nationale14. Conform unei note a Sigurantei din luna iulie 1944, afläm cä Corneliu Coposu figura Tntr-un tabel de ziari§ti din Ardeal §i Banat propu§i ca membri fondatori ai Colegiului ziari§tilor din Romania. El era membru al Sindicatului Préséi Románé din Ardeal §i Banat15. ín perioada 1941-1944 Corneliu Coposu publica in coloanele ziarului Ardealul о serie de articole in care protesteazä cu hotáráre §i energie impotriva Dictatului de la Viena. Cu duio§ie §i melancolie deapänä amintiri din zilele petrecute pe pamantul natal din Bobota cu prilejul särbätorilor de Pa§ti §i de Cräciun. De asemenea, el descrie cu multä mäiestrie stilisticä suferintele fratilor insträinati, vibränd in cuvintele sale pline de emotie inimile tuturor romänilor refugiati. latä cäteva articole de acest gen: „ín satui meu”, „Ardealul, Ardealul, Ardealul” sau „Pe cärarea intregirii”. Tragédia care s-а abätut asupra satului natal, Bobota §i asupra intregului Ardeal este admirabil surprinsä de cätre Corneliu Coposu in coloanele ziarului „Ardealul”. Stäpänit de revoltä §i urä, dar plin de sperantä in viitor, protesteazä impotriva odiosului Dictat, in satui care acum este „undeva, departe de steag romänesc, in tara vremelnic robitä de cruntul destin (...) feciorii pämäntului sfä§iat, cu suflet amar, trag clopotele invierii”. í§i imagineazä Ziua de Pa§ti a anului 1941, la care el §i familia sa nu puteau participa, pentru prima datä, deoarece se gäseau in refugiu, la Co§lariu, längä Alba lulia. Cu emotie profundä descrie cum in aceastä zi sfäntä , „in puterea diminetii”, locuitorii satului se adunä „unul cäte unul” la bisericä, „cälcänd apásat pe lutul cärärilor umezite de rouä”, pentru a participa la slujba invierii. Bucuria invierii este una retinutä de durerea sufleteascä in care se gäseau ace§ti románi, la fel ca §i fratii lor din Ardeal: „Täranii plaiurilor mele tac §i pláng de mila tárii lor”. Pentru ei „pacea särbätoririi nu s-а coborät ín sufletele lor räscolite de furtunä. Priviri intunecate, ca о noapte de iarnä, se desprind din figurile lor, pe care dungi aspre au insemnat indelung retinuta durere (...) Acolo au rämas astäzi, in ziua neagrá a bűnei credinte mintite. Acolo vor fi §i mäine, in ceasul socotelilor §i al dreptei judecäti”16. Corneliu Coposu i§i exprimä revolta fatä de acest odios dictat, dar este plin de sperantä cä intr-un viitor apropiat aceste teritorii vor reveni, dupä cum era §i firesc, la patria-mamä. Íntr-un astfei de articol el scria, printre altele: „Am fost biruiti de sabie. Am fost päräsiti, färä intrebare. Hotarele nu se tärguiesc, ci se apärä cu arma! (...). Ardealul rupt printr-o indelung a§teptatä §i pregätitä silnicie, cu mijlocitul concurs al nevredniciei noastre, va träi de acum viatä romäneascä, näscutä nu din amintirea noasträ ci din a celor care ne-au fost inainta§ii. Vointa lui de libertate va sfida pe temeiul acestei amintiri, ca §i altädatä, opresiunea. Mormintele celor färä de numär, care s-au däruit pentru pämäntul ajuns din nou pradä intunericului national, vor fi paväzä in suferinta celor inläntuiti.(...). De astäzi incolo Ardealul nu va avea särbätoare. Ceasurile noastre or trece jalnice §i mute, pänä in ziua cea mare. §i surdä va clocoti, in sufletul nostru, setea de dreptate. Dar martor ne este Dumnezeu cä nu о vom läsa pe seama copiilor no§tri. Ardealul rupt ne cheamä. Nädejdea e numai la noi. Sä fie blestemat de mormäntul pärintilor säi §i de umbrele statornicilor 14 ACNSAS, Fond Penal, dos. P 348, vol. 5, f. 339-340 15 Ibidem, f. 347 16 Corneliu Coposu, Semnele Timpului, Editura de Vest, Timisoara, 1997, p. 97-100 258
