Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Traian-Valentin Poncea: Carpaţii, Dunărea şi Marea Neagră in geopolitica şi geostrategia europeană. Remanenţele unor efecte de falie. Repere istorice
Istorie Bräila Tärii Romäne§ti §i a Lacului Brate§ Moldovei) §i a monopolului comertului turcesc. Comentänd importanta Dunärii Tn cadrul procesului de devenire istoricä a Romäniei moderne, Mihail Kogälniceanu sublinia: „...istoria ne aratä ca reinflorirea tärilor románé n-a inceput decät in ziua cänd cetätile turce§ti de pe tärmurile noastre s-au sfärämat §i cänd libertatea Dunärii a fost p и sä sub scutul Europe!“20. Dupä Tnfrängerea dezastruoasä din Räzboiul Crimeii, Tratatul de la Paris (18<30 martié 1856), consacrat, ín cea mai mare parte, Europei de Sud-Est, acorda о atentie aparte Dunärii §i Märii Negre: Marea Neagrä a fost neutralizatä (interdictie de acces pentru navele de räzboi ale tuturor tärilor), iar Strämtorile au fost inchise pentru navele de luptä §i deschise doar traficului comercial, ca §i Dunärea. ín plus, Rusia expansionistä restituia Moldovei cele trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail §i Boigrad), fiind astfei eliminatä de la cursul inferior al Dunärii21. Totodatä, Tratatul а instituit Comisia Europeanä a Dunärii, in care tärile riverane, cu exceptia Austriei §i Turciei, nu erau reprezentate, fiind in schimb prezente celelalte mari puteri §i о Comisie a statelor riverane, in cadrul cäreia Austria a cäutat, de la inceput, sä-§i impunä о autoritate tutelarä. Rolul Rusiei a fost mult diminuat, dar, in schimb, Austria a incercat sä domine toatä lungimea fluviului, cu exceptia portiunii supuse Comisiei Europene (Dunärea Maritimä, intre Galati §i Sulina). О datä cu redeschiderea probleme orientale in vara anului 1875, pentru Románia a apärut posibilitatea unei accentuäri a prezentei ei „internationale“ la Dunäre. ín vara anului 1876, statul román a cerut Imperiului Otoman, puterea suzeranä, sä accepte neutralizarea Dunärii pe portiunea unde fluviul despärtea Serbia de Románia §i, in acela§i an, s-а cerut conferintei Puterilor de la Constantinopol luarea in stäpänire, de cätre Románia, a Deltei. Räzboiul ruso-románo-turc din 1877- 1878 a adus noi schimbäri in privinta Dunärii. Rusia a redevenit riveranä, obtinänd, cu sprijinul cancelarului Bismarck, „retrocedarea“ celor trei judete din sudul Basarabiei in schimbul Dobrogei, pämänt romänesc pierdut de Mircea cél Bátrán. Pentru Románia independentä, Dunärea a reprezentat una dintre chestiunile complicate ale mersului ei inainte in noua etapä istoricä ce se inaugurase dupä 1878. Din cauza acestei probleme s-а ajuns, chiarin primii ani postbelici, la о stare acutä de tensiune diplomaticä intre Románia §\ Austro-Ungaria, care dorea elaborarea unui regulament §i pentru sectorul Portile de Fier-Galati §i crearea unei comisii mixte alcätuite din reprezentantii Austro-Ungariei, Serbiei, Romäniei §i Bulgariei, comisie condusä de reprezentantul Vienei. in caz de paritate a voturilor, pre§edintele comisiei (austriac) ar fi avut votul decisiv, de asemenea, Austro-Ungariei revenindu-i §i sarcina numirii inspectorilor-§efi, a inspectorilor §i chiar a cäpitanilor de porturi. Opozitia Romäniei §i a celorlalte täri riverane a fäcut inaplicabilä initiativa austro-ungarä. Dupä intrarea Romäniei in primul räzboi mondial, Dunärea a íncetat a mai fi un fluviu international. ínfrángerea Puterilor Centrale §i präbu§irea Imperiului Rus a favorizat о nouä reglementare a regimului Dunärii, mai apropiatá de interesele riveranilor, inclusiv a tärii noastre. Constituirea §i consolidarea Romäniei moderne a fost sträns corelatä de problema Dunärii. Prin marele fluviu, ca §i prin porturile sale maritime, Románia a fost integratä unui cadru international economic, dar §i geopolitic, prin Dunäre §i Mare tara noasträ fiind legatä de Europa §i de Tntreaga lume. 20 Mihail Kogälniceanu, Texte social-politice alese, Bucure§ti, 1967, p.341. 21 Art.XV-XIX. 22
