Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Traian-Valentin Poncea: Carpaţii, Dunărea şi Marea Neagră in geopolitica şi geostrategia europeană. Remanenţele unor efecte de falie. Repere istorice
Marisia XXXII-XXXIII nu ín timpul domniei lui Petru cel Mare (care semnase tratatul cu Cantemir, fiind putin probabil sä-§i conteste propria semnäturä), cu certitudine sub urma§ii säi. Secolul al XVIII-lea a fost marcat de ample confruntäri diplomatice §i militare intre imperiile rus §i habsburgic - pe de о parte, §i otoman, pe de alta majoritate desfä§urate pe spatiul romänesc sau afectänd direct acest areal, prin importante rä§luiri teritoriale (Hotinul, la 1713, de cätre ínalta Poartä, apói Oltenia, ín 1718 §i Bucovina, ín 1774, de cätre Austria). La rändul lor, tendintele expansioniste ale Rusiei fatä de tärile románé s-au väzut la Congresul de Pace de la Bucure§ti (3 martié 1773) cänd diplomatii imperiali au pus pentru prima datä tran§ant problema ca frontiéra europeanä a Imperiului Otoman sä fie fixatä pe Dunäre, iar Marea Neagrä sä fie deschisä comertului maritim. Prin Pacea de la la§i (1792), ocupänd teritoriul dintre Bug §i Nistru, Rusia s-а apropiat de apele marelui fluviului. In urma victoriei de la Austerlitz (2 decembrie 1805) impotriva Austriei §i Rusiei, Franta, devenitä arbitrul Europei, a ajuns sä se invecineze cu Imperiul Otoman17, pe care a cäutat sä-l atragä intr-o aliantä impotriva Rusiei tariste. Mai mult, ministrul de Externe francez, Talleyrand, a propus Austriei sä anexeze Principatele románé §i о parte din Bulgaria, atät ca о compensate pentru pierderile teritoriale suferite in Italia §i Balcanii de vest, cät §i pentru a submina alianta austro-rusä. Planuri ce aveau ca subiect Principatele danubiene erau urzite §i la Curtea imperialä din Sanckt Petersburg, printul Adam Czartoryski propunänd tarului Alexandru I anexarea celor douä principate románé §i crearea, in Balcani, a unor state sub suzeranitate ruseascä. Ca urmare a acestor demersuri, generálul tarist Michelson a invadat, in noiembriedecembrie 1806 Moldova §i Tara Romäneascä. In urma Conventiei secrete de la Erfurt (12 octombrie 1808) dintre Franta §i Rusia, pärtile contractante se angajau, intre altele, sä nu incheie pacea cu Marea Britanie decät dacä aceasta recuno§tea anexarea de cätre Rusia a Moldovei, Tärii Romäne§ti §i Finlandei, granita sudicä a Rusiei urmänd sä fie fixatä pe linia Dunärii. ín 1811 tarul intentiona sä ofere austriecilor Tara Románeascá §i Moldova pänä la Siret in schimbul Galitiei. Un rol important in „Chestiunea romäneascä“ l-а avut diplomatia britanicä, lordul Canning consiliind Poarta sä cedeze cät mai putin teritoriu Rusiei, sens in care a trimis un emisar special la cartierul general rus de la Bucure§ti, ca sä facä cunoscute intentiile agresive ale Austriei la Dunäre §i sä determine astfei gräbirea semnärii päcii de cätre Rusia18. Amenintatä de atacul Marii Armate19, diplomatia rusä §i-a redus considerabit pretentiile teritoriale, semnänd Pacea de la Bucure§ti (28 mai 1812), prin care anexa Moldova dintre Prut §i Nistru, ce va intra de acum in istorie sub numele impropriu de Basarabia. Prin anexarea Moldovei de räsärit, Rusia a ajuns stäpänä pe bratul Chilia. Cinci ani mai tärziu, Poarta ii va ceda §i bratul Sulina, iar prin Tratatul de la Adrianopol (1829), sä i se atribiue Rusiei §i bratul Sf. Gheorghe, cu intreaga Deltä. De§i Tratatul de la Adrianopol a accentuat prezenta Rusiei la Dunäre, indeosebi prin detinerea gurilor marelui fluviu, el a avut о insemnätate obiectivä in procesul de emancipare a Principatelor, prin inläturarea prezentei militare §i economice otomane de pe maiul stäng al ei (retrocedarea raialelor Turnu, Giurgiu §i 17 Prin ocuparea Venetiei, Istriei §i Dalmatiei (n.n.). 18 Sergiu Columbeanu, Contributii privind situatia international a tärilor románé intre anii 1806-1812, in „Revista de istorie", t.29, nr. 5, 1976, Bucure§ti, pp. 674-675. 19 Räzboiul va Tncepe foarte curänd, pe 23 iunie 1812 (n.n.). 21
