Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30-31/3. (2011)
Dorel Marc: Oraşe, târguri şi identităţi culturale în perioada interbelică a judeţului Mureş. Premise şi evoluţii ale comerţului cu lemnul prin plutărit pe Mureş (1)
Istorie sare Tn tot regatul, iar la íntors alte produse. De asemenea Bella al IV-lea acordä cavalerilor ioaniti ín 1247 dreptul de a duce sare spre folosinta tärii §i a pártilor dinspre Bulgaria, Grecia §i Cumania, din orice ocná a Transilvaniei, iar Ladislau al IV-lea, a íntárit capitlului din Álba lulia dreptul de a lua douá treimi din vama de sare de la Vintu de Jos, sare purtatä pe apä, cänd coboará pe Mure§ cu luntrea2. Reglementári privind practicarea plutáritului se regäsesc insä §i ín hotárárile congregatiilor, dietelor, administratiei Transilvaniei de-а lungul timpului. Importante cái de transport au devenit räurile §i pentru matériáiul lemnos, tot mai solicitat pe pietele interne §i externe, pentru constructii, foc, ca materie príma §i combustibil pentru unele me§te§uguri, apói pentru manufacturi §i fabrici. Astfel apare plutáritul ca ocupatie distincta pentru multi locuitori din diferite zone, ín satele de-а lungul Mure§ului, Sebe§ului, Oltului, Some§ului, Arie§ului, Bistritei §.a. cu afluentii lor. Apele mai mici erau folosite la plutáritul liber, mai ales pentru lemnele de foc necesare ora§elor §i topitoriilor de metale, páná la ínlocuirea lor cu cärbuni de pämänt. Liber s-au plutárit ín diferite zone §i bu§tenii de conifere pentru constructii §i lemnárit páná ín vadurile cu ape mai mari, unde se legau ín plute §i se transportau mai departe. Pe apa Mure§ului, caracteristic plutáritului era pe lángá bu§teni §i transportul caselor de bárne cioplite, care ajungeau la destinatie trebuind doar a fi íncheiate. ín special secuii din Remetea, zóna Gheorgheniului, ciopleau bárnele necesare íntregii locuinte, la comandá, apói le íncárcau pe plute §i le transportau pe Mure§, páná la Ludu§. Aici le descárcau §i apói le vindeau ín satele de cámpie care duceau lipsá de lemn de constructie, ridicánd uneori §i casele clientilor, apói íntorcándu-se ín satele lor. Preocupat de istoricul cotidianului, Imreh István, aráta ca plutáritul reprezenta о índeletnicire veche de sute de ani pe Mure§ „cale de apá folositá de secuii ( §i románii - n.n.) din Scaunul Gheorgheni, muntenii din partea superioará a comitatului Turda ( zona Toplitei §i Defileului Deda-Toplita - n.n.), locuitori pe ambele tármuri ale Mure§ului...”. Istoricul maghiar mai preciza cá plutáritul „ este legat §i de alte ramuri ale industriei lemnului. ín 1799, locuitorii din Ciumani se ocupá §i de dulgherie, pe lángá plutárit. ín 1820, se afirmá despre locuitorii din Valea Strámbá cá din dói, unul este dulgher, care transportá la locul cerut matériáiul pentru case §i executá §i constructia, vánzánd deci case „de gata”. Pe lángá importanta economicá, plutáritul integrándu-se ín activitatea comertului, avea dupá cum afirma §i istoricul N. lorga, sensuri mult mai largi, “constituind schimburi de produse, dar §i un schimb de cuno§tinte, un fel de a uni íntre ele diferite natiuni”3. Astfel, caracteristic a devenit faptul cá acest sistem ocupational cuprinde ín elementele sale §i о serie de aspecte etnoculturale §i de identitati culturale, care au interierat, tinänd seama cá unele intovärä§iri la pádurárit §i plutárit ín zona Mure§ului Superior, s-au realizat íntre romäni §i secui - ca pluta§i, iar íntre armeni, sa§i, evrei - asocieri ca antreprenori finanti§ti ai sistemului comercial prin plutárit; specificul muncii pluta§ilor, caracterizat printr-un grad mare de rise §i dificultáti, pericole comune de ínfruntat, viata cotidianá cu íncercárile ei - au 2 ***Documente privind istoria Romaniei, veacurile XI, XII §i XIII, C. Transilvania, vol. I, (1075-1020), Bucure§ti, Ed. Acad. R.S.R., 1951, p. 183-184. 3 N. lorga, Istoria comertului cu Orientul, Bucure§ti, 1937, p. 5. 72
