Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
Etnografie 319 ín seria productiilor oratoriei funebre din secolul XVII se individualizeazä ca un moment semnificativ contributia protopopului cärturar loan Zoba din Vint, materializatä intr-un discurs eminamente livresc, bazat pe recomandärile manualelor de "ars predicandi"19. Este important de subliniat faptul cä preotii cärturari din secolul al XVIII-lea s-au raportat in mod expres la cazaniile funebre tipärite de loan Zoba la 1683 §i 1689, considerate a fi deja consacrate §i, ca atare, perpetuarea prin reproducerea manuscrisä s-а dovedit о practica preferabilä, ce ii scutea de efortul unor compozitii noi20. Nu ne propunem sä inträm intr-o polemicä privind paternitatea, respectiv originalitatea textelor lui Zoba, insä pare a fi incä de actualitate opinia exprimatä in urmä cu aproape de frei decenii de Atanasie Popa potrivit cäreia predicile funebre publicate in completarea Molitvelnicului din 1689 sunt simple preluári din literatura de gen, fiind exclusä ipoteza traducerilor sau a contributiilor originale21, in acelafi sens, D.H.Mazilu opteazä pentru ideea potrivit cäreia loan Zoba ar fi urmat, in elaborarea predicilor sale, un/ni§te modele, ce ar putea coincide cu versiunea maghiarä a unor omilii funebre, argumentul esential fiind identificat in extrema complicare a textelor22. Din punct de vedere al constructiei compozitionale, omiliile lui loan Zoba din Vint au tost catalogate ca fäcänd parte din categoria productiilor oratorice care au vocatia dramaticului23, intrucät recurg la о serie de procedee retorice prin care se creeazä impresia unei implicäri active a receptorului in discurs. Tiparul caracteristic predicilor are о structurä relativ standardizatä, propovedania fiind precedatä de о rugäciune, cäreia ii urmeazä verseiül scripturistic ce constituie pericopa oratiei, expunerea ideilor §i argumentarea prin recursui la autoritatea biblicä, punctarea invätäturilor in forma unor hasnak cu tünetié diferitä, respectiv rugäciunea de final24. Urmänd linia specificä catehismelor, loan Zoba sistematizeazä continuturile explicative §i formative in maniera unui permanent dialog, bazat pe formularea unei Probleme §i oferirea solutiei. De asemenea, adresarea directä, dublatä de secventele dialogate, fac parte dintr-un scenariu dotat cu toate ingredientele 19 D.H.Mazilu, Recitind literatura romána veche, Bucure§ti, 1998, vol.II, p.390 20 A.Dumitran Cazanii la oameni morti, 1689. Incercare de reconstitute, in Apulum, XL/2003, Alba Iulia, p.281 21 A.Dumitran, Constante ale discursulitip.89 22 D.H.Mazilu, Recitind literatura romána veche, Bucurejti, 1998, vol.Il, p.391 23 E.Dräghici, Panorama literaturii medievale in limba romána, apud C.Dobre-Bogdan, Imago mortis in cultura romána veche (sec.XVIl-XlX), Bucure§ti, 2002, p.100 24 Aceste hasnale, in functie de intentionalitate care motiveazä vehicularea invätäturilor, se structureazä in: certätoare, mängäietoare, indemnätoare §i invätätoare; evident cä fiecare räspunde intenjiei pedagogice generale a discursului funebru. Apud C.Dobre-Bogdan, Imago mortis in cultura romána veche (secoleie XVIIXIX), Bucure§ti, 2002, p.99.
