Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
Etnografie 311 dascälului Toader din Feldru (1639) de§i moartea este considerata piata a päcatului §i semn al osändei divine, ea are conotatii fundamental pozitive, intrucät ea "iaste odihnä omului" §i determina trecerea "din scärbä in bucurie, din valuri in lini§te, din tunearec in lumina"4. О asemenea pozitionare aminte§te de suflul optimist imprimat teologiei mortii de Sfäntul pärinte Vasile cel Mare, care §i-a fundamental viziunea pe rolul deosebit al iubirii lui Dumnezeu, chiar in contextui problematicii escatologice; el afirmä posbilitatea salvärii indiferent de natura mortii5, perspectiva extrem de atractivä pentru cei ce se converteau la cre§tinism in primele secole. Accentul unei asemenea viziuni este canalizat exclusiv pe lini§titoarea perspectiva a invierii, färä a puné problema unei conditional de actui justitiei divine. In consecintä, panegiricul dascälului Toader reflecta reminiscentele unei perceptii traditionale, avansänd ideea ca, prin ruptura de nivei pe care о produce, moartea este "avantajoasä" atät pentru credinciosul care "sä duce sä-§ ia piata sa din mina lui Dumnädzäu", cat §i pentru päcätos, intrucät acesta inceteazä sä mai facä päcate. De aici derivä, potrivit textului invocat, un anumit tip de comportament ritual bazat pe devotamentul fatä de defunct, respectiv pe credinta in resurectia finalä. Aceastä credintä trebuie sä fie о contrapondere la manifestärile zgomotoase §i la gesturile radicale (sfä§ierea ve§mintelor, smulgerea pärului, automutilarea fetei) menite, potrivit simtului comun, sä potenteze durerea momentului. Prin maniera in care se transmit invätäturile, discursui lui Toader din Feldru se constituie §i intr-un important document al vremii ce consemneazä, chiar dacä pentru a contribui la eradicarea lor, practici aflate in uz in structura ritualului funebru §i puternic valorizate de mentalul colectiv. Insä in relatie directä cu tema imanentei mortii, precum §i cu imperativele privind edificarea moralä a membrilor comunitätii, discursui funebru dezvoltä о a altä constantä a sa in jurul celebrei formule de salut din sec.XII a cälugärilor trapi§ti (ordin religiös din localitatea Trappe, Franta): memento mori6. Tema, structuratä pe douä paliere, vizeazä atät nestatornicia §i de§ertäciunea vietii cät §i iminenta §i eternitatea mortii. Frecventa spectaculoasä a te mei aratä eficienta ei in asigurarea finalitätii predicatiei funebre, dar §i execelenta oportunitate reprezentatä de contextui inmormäntärii pentru sensibilizarea con^tiintelor §i corijarea atitudinilor. In 4 Crestomafie de literaturä romána veche (coord.I.C.Chitimia,, S.Toma), Cluj-Napoca, 1984, vol.I, p.141 5 Conceptia sf.Vasile despre mántuirea tuturor pare sä fi räspuns sperantelor privind mäntuirea colectivä a valului de cre§tini convertiti in sec.IV; el afirmä cä "cei ce au murit impreunä cu Hristos au о moarte bunä, dar cei ce au murit in päcat au moarte bunä §i mäntuitoare"; apud T.Nicoarä, Transilvania la inceputurile timpurilor moderne (1680-1800), Cluj Napoca, 1997, p.196 6 V. Matei, Dictionar de maxime reflectii, expresii latiné comentate, Bucurejti, 1998, p.163
