Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură materială
14 Marisi a XXIX conscriptia lui Micu Clain, aflatä pe un deal la vest, precum §i de la о alta, provenitä din zona Deda, adusä cu plutele prin Ogra. In anui 1756 se realizeazä §i decorul pictural la altar §i iconostas. In privinta datarii, nu trebuie sä ignoram documentele de epocä. Daca traditia indica anui 1751 ca data a realizärii bisericii, conscriptia lui Clain din anui 1733 mentioneaza ca existentä о bisericä, atestare confirmata §i de conscriptia din anui 1750, deci cu un an inaintea datei sustinute pe baza traditiei. О gäsim mentionatä §i in conscriptia lui Buccow din 1760-1762, dar §i in conscriptia ortodocfilor din anui 1805.15 Chiar daca indica doar anul realizärii picturii la altar, inscriptia de pe ancadramentul inträrii in naos §i urmätoarea, de pe proscomidie, vin §i intregesc traditia mai sus mentionatä. Gratie Ioanei Cristache-Panait, suntem in mäsurä de a cunoa§te, cel putin fragmentar, textui inscriptiilor. Inscriptia de pe intrarea in naos, dupä cum arata autoarea „ dificil de urmärit §i descifrat integral",16 cu rezerva cuvenitä pe care §i-o asumä, este urmätoarea: „Titorii anume Ganlav, rntocmai nimeni a i se puné ímpotriva sa... in zilele popii,,, aceasta sfäntä bisericä s-au indemnat anume Ganea Pätru cu sotul säu §i fratele säu anume One §i fii...Macavei... in zilele protopopului insemnat. §i sä-l pomeneascä pe acest vrednic anume Pätru Muraru din Sämä/rtin/ au fäcut aceasta sfäntä bisericä sä se pomeneascä §i ei impreunä cu titorii, ca sä se pomeneascä ín veci amin... la bisericä Räsäritului §i sä fie afurisit eine о da la cei uniti". Rolul familiei Ganea in reconstruirea bisericii este lämurit de pisania de pe proscomidie, datatä la 1756 cänd este realizatä pictura, al cärei text dat de autoare este urmätorul: „Pomelnicul lui Ganea Pätru care au muncit §i au cheltuit mult la aceastä sfäntä bisericä §i oltariul au zugrävit: Pätru, Andonie, Macavei, Märie, Pätru, Toader,Maria, Todor, loan §i tot neamul lor sä se pomeneascä, fiind indemnätor popa Grigorie preot satului 1756". De aceastä datä, suntem in mäsurä de a cunoa§te §i realizatorul bisericii, in cele mai multe situatii acesta fiind necunoscut, anume pe Petre morarul, cunoscut me§ter in Transilvania, care a inteles necesitatea degajärii spatiului de elementele de acoperire si a adoptat forme sculpturale deosebite ca formä §i continut. Ultima parte a inscriptiei de pe ancadramentul inträrii in naos ne prezintä atmosfera creatä de disputele confesionale din acea perioadä, prin amenintarea vechii legi romäne§ti cu deposedarea ortodoc§ilor de bisericile avute §i atribuirea lor unitilor. Este singura insemnare in lemn cunoscutä a acestui gen de biestern, fatä de multiplele insemnäri intälnite in 15 Mateiu Voileanu, Contributiune la istoria bisericeascä din Ardeal, Sibiu, 1928, in care se publica lucrarea lui Eugen Gágyi de Eted: Documente istorice. Regulatio Diocesis Transsilvanicae Disunitae anno 1805, in Transilvania, an XLV11,1911, nr. 1, p.38-61; nr.2, p.147-161 §i nr.3, p.265-294. 16 Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, märturii de continuitate §i creatie romäneascä, Alba Iulia, Ed. Episcopiei Ortodoxé Romane a Alba Iuliei, 1987, p.210-213.
