Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
152 Marisia XXIX de tauri de rasa, abstile satelor au rezervat locuri cu destinatie precisä- “locuri ale taurilor”.17 Tot dupä L. Suciu interpretam toponimul “togul lui Sintea”- acesta e un patronim, apartinänd unei persoane stabilitä in localitate in perioada interbelicä. Toponimul Sintea, cu diverse derivatii il intälnim in “Nomenclatorul postal a localitätilor din Romania”, 1940, p. 376, este cazul localitätilor derivate din onomastice ca: Sintea, Sinte Sintean, Sintescu, adicä Sintea Mare §i Micä, längä Arad, patru localitäti Sinte§ti in lalomita - Sinte§ti, längä Urziceni, iar alta in Severin, längä Fäget. “Togul lui Sintea”, ca toponim contine substantivul maghiar tag, adverbial tagba= togulm in tog, adicä о tarla, о suprafatä mai mare, apärut dupä comasärile din perioada dualismului, respectiv dupä “comistatii”, cum spuneau romänii. De fapt, maghiarul “tag” vine de la membru al ob§tei, ca suprafatä de pämänt cuvenitä acestuia pentru cultivarea periodicä. La romäni se adoptä in forrná tog-toguri. ßonca, alt toponim nou, e värf de deal deasupra intreprinderii “Cars” §i a viilor de Ia “trei Brazi” a dat numele pä§unii §anca, in maghiarä- pe härtiile de comasare, Sanka. Punctui de plecare este terna maghiarä som= coarnä, fructui acri§or, ro§u, dar intelesul- probabil, de pälc de corni fructiferi. Bärzu (La Bärzu) este un toponim care pästreazä mentionarea proprietätii- casa, „hodaia”, respectivului Bärzu. Acest onomastic, pästrat prin toponim este foarte vechi, ca §i barza ( cercetätorii il atribuie “cuvintelor de Substrat”) din limba romänä. §i aromänii au Bärdzu, iar albanezii bardhe, termenul fiind о dovadä de necontestat а vechimii etnice romäne§ti. Alt toponim, care include un onomastic e “locul lui Cremene”- un proprietär, om iute, aprig, bun luptätor, care justifica sintagma pästratä pänä azi in expresia metaforicä “dä de sar scäntei” (ca din cremene). Onomasticul provine de la a§chia de cremene, roca sedimentarä din calcedoniu, opal §i cuart, care, lovitä cu amnarul metalic, produce scäntei. Originea pe care i-au dat-o slavi§tii no§trii in bulgarul kremeni, nu pare mai verosimilä decät preluarea de cätre ace§tia, de la autohtonii traco-geto-daci. Insä apropierea de vechiul kameni= piaträ, poate duce la un termen protoeuropean (chiar indoeuropean), care a dat strävechiului cremene al nostru. ín englezä crenel= piaträ de apärare, in francezä creneu (crenel de zid), in italianä toponimul Cremona, toate originäre din latinul crematio, onis= ardere, prefacere in cenu§ä §i aproape de cremenea noasträ. De la cremene nu mai avem azi uzual decät verbul a incremeni, adjectivul íncremenit §i subtantivul incremenire= impietrit (de uimire, surprins)- Liviu Suciu. Urmärind topóimul in spatiul romänesc (dupä Nomenclatorul po§tal ... 1940, p. 124) il intälnim in forma Cremenari, längä Pite§ti, Cremenciuc (judetul Soroca), Cremenari, Bacäu, Cremenea, Bra§ov (íntorsura Buzäului), Cremenea (Mehedinti), Cremenea längä Dej, Cremenea de Jos §i cea de Sus (Mehedinti).18 §ip (§ipul Chimului) este un toponim compus din substantivul $ip §i un onomastic hipocoristic:Chimu, de la Achim, vechi nume romänesc cu originea in ebraicul Jehojakim= Dreptmäritorul de Dumnezeu (verbul kum= a ridica, a preamäri pe Jahve), devenit in slavona veche bisericeascä loachim (Sf. Pärinti loachim §i Ana). Ulterior a devenit nume de botez §i apoi de familie, Achim sau Chimu, prin eliminarea lui A initial, care incurca lucrurile in cazul genitiv Ion a Achimului, Ana a Achimului, devin Ion Chimului, Ana Chimului, etc. §ip este autentic §i vechi maghiar, insemnänd fluier. A produs verbul §ipolni= a §uiera, a fiúiéra §i §ipcsont= fluierul piciorului (os), semnificänd un obiect cilindricm gol in interior. Romänii nu l-au preluat pentru a inlocui fluerul, ci pentru a defini о teává vegetalä, a§ezatä la amenajarea unor izvoare de falié (soc, os, lemn, scobit), de la 17L.Suciu, Cäteva consemnäri de toponomie tärnäveanä - manuscris. 18Nomenclatorul postal al tuturor localitätilor din Romania, Monitorul National, Editura Imprimeriile Statului, Bucure§ti, 1940, p. 124.
