Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Patrimoniu
Horvath1. Aid s-а näscut, Tn anul 1732, Gheorghe Cri§an, cel de-al treilea cäpitan al räscoalei täranilor din 1784, condu§i de Horea, Clo§ca §i Cri§an1 2. De§i s-а stabilit, ín urma cäsätoriei, ín satui Cärpini§, de längä Abrud, Gheorghe Cri§an va actiona, in timpul räscoalei, in Zarand, unde convoacä adunarea de la Mesteacän, din 31 octombrie 1784. El indeamnä täranii, in urma incidentului din satui Curechiu, sä stärpeascä toti nobilii §i dupä izbucnirea räscoalei conduce atacul räsculatilor asupra curtilor nobiliare din Cri§cior, Brad, Ribita §i Mihäileni3. Aläturi de el au participat la räscoalä numero§i locuitori din satui natal, intre care amintim numele lui Torna Bärna, Toma Buzdugan, Onu Lupéi, Gabor Lupéi, Trut Marta, Ilie lano§, Nicolae Manea, Gheorghe Lupéi §i loan Tulea4. Dupä infrängerea räscoalei, Gheorghe Cri§an a pribegit imbrácat in haine de cer§etor, incä о lunä de zile dupä prinderea lui Horea §i Clo§ca. A fost arestat, la 29 ianuarie 1785, §i dús la Alba lulia impreunä cu sotia §i fiúi säu. Din cauza tratamentului inuman aplicat in inchisoare §i pentru a scápa de groaznica pedeapsä ce-i a§tepta pe conducátori, Cri§an s-а sinucis, in 13 februarie 1785. A doua zi, asupra corpului säu neinsufletit, a fost pronuntatä sentinta fringerii cu roata. Corpul säu a fost dús la locul de supliciu unde cäläul l-а decapitat §i i-a despicat corpul in patru párti. Capul i-a fost pus in teapá la domiciliul säu din Cärpini§, iar celelalte patru bucäti au fost puse pe roatä, pentru inspäimäntarea poporului, in localitátile Abrud, Bucium, Brad §i Mihäileni5. ín semn de cinstire pentru memoria sa §i a luptätorilor tärani cäzuti in luptä in timpul räscoalei de la 1784, ín anul 1930, la solicitarea locuitorilor de aid, satui Vaca a primit numele de Cri§an. La intrarea in sat, pe partea stängä a drumului comunal ce duce spre Dumbrava, la locul numit “Mänästire”, se aflä ruinele vechiului a§ezämänt monahal Vaca. Mänästirea Vaca a fost construitä de cätre credincio§ii ortodoc§i din satele Ribita §i Vaca, dupä ce nobilii din Ribita au trecut la Reformä impreunä cu biserica ctitoritä la inceputul secolului al XV-lea de cätre cnezii Vladislav §i Micläu§6. Mänästirea a servit ca loc de inchinare tuturor locuitorilor ortodoc§i din cele douä sate pänä la Unirea unei párti a romänilor din Transilvania cu Biserica Romei. La miijlocul secolului al XVIII-lea, mänästirea se afla intr-o stare jalnicä. Cu ocazia vizitéi canonice intreprinse in Zarand, in anul 1759, de cätre episcopul de la Blaj, Petru Pavel Aron, inaltul prelat greco-catolic a insemnat: “Fiindcä §i noi in§ine cu prilejul acestei canonice§ti vizitatii cercetänd mai sus numita mänästire о am gäsit a§a de grozävitä §i negrijitä cät färä lacrimi nimica am putut de acolo avea de bucurie, care lucru de jale vrednic arätändu-l poporenilor din Vaca §i Ribita §i indemnändu-i in domnul spre intemeierea acelui bine de ob§te, cu о inimä §i о voie, cu totii s-au fägäduit cä or sta in ajutor cu lucrätori §i cu ce or putea”7. La indemnul säu, s-а incheiat un contract de reparatie, la 19 februarie 1759, cu me§terul zidar loan din Zlatna, prin care s-а reparat mänästirea §i s-au 1 loachim Lazär, Eugen Pescaru, Cri§an, un sat istoric din Zarand. Pliant. Deva, 2004. 2 David Prodan, Räscoala lui Horea, vol. I, Bucure§ti, 1984, p. 447. 3 $tefan Pascu, Revolutia popularä de sub conducerea lui Horea, Bucure§ti, 1984, p. 230-246. 4 loachim Lazär, Eugen Pescaru, loc. cit. 5 §tefan Pascu, op. cit., p. 379. 6 Silviu Dragomir, Vechile biserici din Zarand §i ctitorii lor in sec. XIV §i XV, ín ACMIT, Cluj, 1930, p. 246-264. 7 lacob Radu, Istoria vicariatului greco-catolic al Hategului, Lugoj, 1913, p. 369-371; Demetriu Radu, Diecesa Lugojului. Sematism istoric, Lugoj, 1903, p. 471. 396
