Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
militar al Iranului la Berlin sau ofiteri britanici instructori la §coala de pilotaj turcä din Istanbul. Tncepand cu porturile Mesina, Izmir, Ankara §i Adana fuseserä Tnfiintate §coli militare de pilotaj, toate conduse de instructori britanici; de asemenea, sovieticii de la Legatie Tntretineau legaturi cu francezii gauli§ti, cu särbii §i cu grecii. Un alt lucru demn de amintit era faptul cä opinia publica, care in 1941 era net axistä, devenise anglofilä, schimbarea datorandu-se banilor cheltuiti de Aliati pentru acest scop. Presa turcä era Tn unanimitate dependentä de Aliati, toate gazetele fiind pline de ironii §i räutäti Ia adresa Germaniei . Relatiile turco-germane deveniserä tot mai tensionate: Tn septembrie 1942 anuntändu-se Ia Legatia Germanä cä räzboiul contra Turciei era iminent. De la Tnceputul conflictului, Germania a cäutat sä strängä raporturile cu Turcia, pentru a о determina sä iasä de sub controlul politicii engleze. Imediat, a apärut reactia Marii Britanii: a trimis, sub motiv cä Tn Anglia nu mai existä sigurantä, foarte multe din capitalurile marii industrii §i finante Tn Turcia §i care, indirect, au fost puse la dispozitia oamenilor politici §i financiari. Foarte multi agenti ai Intelligence Serviceului au Tmpánzit tara Tn punctele ei cele mai importante. Cu toate acestea, Germania a continuat a avea о atitudine prieteneascá, Tnlesnindu-i Turciei, credite prin livrári de petrol, material feroviar §i de rázboi. ín repetate ránduri, Turcia a fost invitatá, prin von Papén, sä-§i precizeze Tn mod deschis atitudinea fatä de Germania §i obiectivele räzboiului. Räspunsul Turciei a fost cä T§i va mentine Tn continuare neutralitatea, darfácea de fapt jocul Rusiei Sovietice §i al Marii Britanii. Astfel, se explicä de ce Tn conversatiile pe care le-а avut la Ankara cu reprezentantii guvernului tűre, von Papén, a depus mari eforturi pentru ca Turcia sä iasä din starea de neutralitate, sä permitä vaselor italiene §i germane sä treaeä prin Bosfor, pentru a ataca porturile sovietice de pe partea caucazianä a Márii Negre. ín felül acesta Turcia T§i putea mentine alianta cu Marea Britanie, dar trebuia sä declare rázboi URSS-ului. Pentru cä pozitia turcä a rámas neschimbatä, Fuhrerul a decis sä faeä pregätirile necesare pentru dezläntuirea ofensivei contra Turciei, aceastä campanie urmänd sä fie asemänätoare cu cea desfä§uratä contra lugoslaviei. Conform planului Germaniei, „ofensiva va Tncepe de la frontiéra bulgaroturcä cu concursui celor 300.000 soldati germani care se aflä deja Tn Bulgaria §i a unor unitäti ale armatei bulgare, urmänd ca Turcia europeanä sä fie ocupatä Tn cäteva zile. Armata turcä din aceastä regiune era evaluatä la circa 40-50.000 de soldati. ín urma ocupärii ora§ului Istanbul, germanii vor putea controla Bosforul prin care imediat vor trece unitäti ale armatelor germane §i italiene spre coastele sovietice. A doua ofensivä va Tncepe din insulele Dodecanez. Prin campania Tmpotriva Turciei se Tncearcä distrugerea influentei britanice §i a regiunilor petrolifere pe care aceasta le are Tn Orientul Mijlociu. De asemenea, se conteazä §i pe revolta populatiei musulmane din aceastä regiune.»1 2 ín legäturä cu pregätirile germane de rázboi, Mihai Antonescu fusese invitat la Cartierul general al lui Hitler, urmänd ca Románia sä furnizeze petrol §i alimente §i sä Tnlesneascä organizarea de baze aeriene pe teritoriul ei. Mai erau a§teptati premierül bulgar, Filoff, cu ministrul de externe, Popoff, precum §i conducätorul Croatiei, Ante Pavelici. ín cercurile germane se vorbea neTncetat de aceastä nouä initiativä, campania din Turcia nu Tnsemna cä se deschidea un nou front, ci era о continuare a célúi din Rusia Sovieticä3. 1 Idem, dosar nr. 3806, f. 264-267. 2 Ibidem, f. 272. 3 Ibidem, f. 273-275. 323
