Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
scrutin. De regula, räspunsul ministrului era cä ace§ti contravenienti au fost amnistiati1. Documentele de arhivä relevä §i pozitia personalä a unor magistral Tn privinta aplicärii principiului obligativitätii votului. Prim Pre§edintele Tribunalului Teleorman, Tntr-un raport adresat Ministerului Justitiei Tn 18 noiembrie 1919, socotea cä “mäsura trimiterei Tn judecatä ar fi neechitabilä §i neoportunä”. “O consideratiune de elementarä echitate - continua acesta - s-ar pärea, Tn adevär, cä se opune ca atätea mii de oameni, cari nu au votat nu din spiritul de a rezista dispozitiunilor imperative aie légii, ci numai datoritä Tmprejurärei cä au pierdut certificatele de alegätor fára a mai avea timpul material sä poatä obtine emiterea de duplicate, sä fie fäcuti vinovati de о infractiune, care are ca esential element constructiv intentiunea pasivitätii civice §i pe aceea de a ridica dreptului de vot caracterul lui obligator de functiune politicä §i socialä”1 2. Potrivit raportului magistratului din Teleorman, amnistierea celor care nu §i-au exercitat dreptul de vot se impunea §i datoritä unor cauze independente de vointa lor: Tnscrierea Tn listele electorale de cätre primari a unor alegätori care T§i aveau domiciliul Tn alte localitäti; imposibilitatea cetätenilor de a veni la vot Tn conditiile grele de circulate; mobilizarea unor tineri dupä primirea certificatelor de alegätori. Tn plus - continua raportul - “Tmprejurarea cä recentele alegeri sunt prima aplicatiune a legei care consacrä obligativitatea votului este un motiv mai mult pentru о apreciere indulgentä a situatiunei [...] Tntrucät este §tiut cä, Tn practicä, prezumtiunea cunoa§terii legilor, de cätre toti cetätenii, are о valoare cu totul relativä Tn faza imediat urmätoare a punerei lor Tn aplicare”3. Tn opinia magistratului multi dintre alegätori nu s-au prezentat la urne deoarece convingerile lor politice nu s-au regäsit Tn partidele sau grupärile politice care au participat la alegeri. Tn consecintä, obligativitatea votului nu ar trebui conceputä decät Tn paralei cu obligativitatea participärii la alegeri a tuturor formatiunilor politice, “ceea ce este desigur о imposibilitate, iar respectui libertätii de con§tiintä opre§te, eredem, ca un cetätean sä fie dus Tnaintea barei corectionale sub cuväntul cä nu a renuntat la doctrina politicä care se confundä cu Tnsä§i fiinta sa sufleteascä”4. Tn finalul raportului, Prim Pre§edintele Tribunalului Teleorman ruga Ministerul sä-i comunice daeä urma sä dea curs aplicärii sanctiunilor impuse de art. 53, sau, “daeä nu gäsiti nimerit, sä mai rétin aceste acte Tn vederea unei mai apropiate examinäri a chestiunei din partea guvernului”5. Räspunsul ministrului Justitiei la raportul amintit va fi dat Tn 5 decembrie 1919 §i sublinia surprinderea pe care Ministerul a avut-o fatä de problemele puse, precizänd cä “datoria judeeätorului este de a aplica legea”6. La urmätoarele alegeri Parlamentäre, organizate Tn iunie 1920 de guvernul Generalului Alexandru Averescu, procentul abtinerilor l-а depä§it pe cel din 1919, lucru care a determinat partidul de la putere sä nu ia mäsuri Tmpotriva alegätorilor care nu au votat. Tn acest sens, la 10 iunie 1920 ministrul Justitiei a trimis о telegramé circularä pre§edintilor de Tribunal Tn care se aratä cä “Tn vederea modificärilor ce eventual s-ar putea aduce decretului-lege electoral cu prilejul ratificärii de Corpurile Legiuitoare, rog faceti a nu se da curs pänä la noi dispozitiuni lucrärilor de trimitere Tn judecatä a alegätorilor cari nu §i-au exercitat 1 Ibidem, dos. 4/1920, f.46. 2 Ibidem, f. 36. 3 Ibidem. 4 Ibidem, f. 37. 5 Ibidem. 6 Ibidem, f. 38. 292
