Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
frunta§ii romäni adunati pe Cämpia Libertätii, de umilitoarele cälätorii §i de räbdätoarea a§teptare zadarnicä a lui §aguna la Pesta, de cererile repetate färä ecou de cätre adunärile de la Blaj. Toate acestea s-au lovit de un zid de nepätruns, format din idei preconcepute, din ignorarea voitä a realitätii §i mai ales din instincte de urä, se ce cultivau deopotrivä ín cercurile conducätoare maghiare §i in päturile poporului de ränd. Au fost imbätati de putere iar aceasta le dädea о §i mai mare Tndräznealä. La Pesta mi§cärile de stradä continuau cu accente tot mai violente, íncepea chiar sä se vorbeascä de о „republicä ungureascä”, in care singuri maghiarii sä fie stäpäni. Dar la 28 septembrie 1848 a fost ucis in capitala lor comisarul imperial, contele Lamberg, comandantul tuturor trupelor din Ungaria, iar aceasta a constituit „inceputul de vräjmä§ie intre Curtea de la Viena §i ungurii ridicati la putere de dänsa”.1 impäratul Ferdinand I a dizolvat Parlamentül ungar la 4 octombrie, a declarat legile votate de acesta färä valoare, a proclamat starea de asediu §i a numit comandant suprem al armatelor sale imperiale pe bánul croat Jelachich. Palatinul §tefan §i guvernul ungar condus de Lajos Bátthányi §iau dat demisia. Revolutionär maghiari au hotärät atunci о impotrivire inver§unatä, au constituit un „guvern de apärare a patriei” sub pre§edintia lui Kossuth §i au declarat räzboi Habsburgilor „pentru apärarea legilor §i a constitutiei”, bazändu-se pe armata lor nationalä „honvezimea” de curänd infiintatä §i pe vechile regimente ungure§ti. Impäratul a ordonat banului Jellachich sä atace Pesta dinspre Croatia iar principelui Windischgrätz dinspre Austria. in Transilvania, ziarele maghiare incitau färä nici о retinere la lichidarea tuturor romänilor care nu se vor supune ungurilor. Cotidianul „Ellenőr” propunea sä fie spänzurati 1000 de cärturari romäni pentru ca natiunea romänä sä nu mai aibä conducätori.1 2 Fo§tii comisari imperiali de origine maghiarä, printre care §i baronul Vay Miklós au devenit acum comisari ai revolutiei ungare conformänduse hotärärilor Pestei. Ace§tia promiteau maghiarilor §i secuilor, pentru a-i atrage in luptä, pämänturile luate de la romäni. La 10 octombrie Kossuth, intr-un discurs rostit in Diéta Ungariei ameninta deschis cä imediat ce va incheia conflictui cu croatii se va intoarce cu о armatä de 30-40000 de soldati impotriva romänilor adäugänd ingämfat: ”Mi-e milä de acest popor al romänilor, pentru cä privindu-l noi ca rebel nu-i vom da nici un pardon ci-l vom mäceläri cumplit”.3 Problema era insä cä §i romänii ii socoteau pe unguri rebeli. S-а perpetuat astfei strania situatie ca revolutia romänä din Transilvania sä rämänä solidarä cu autoritatea imperialä impotriva revolutiei maghiare. Dar, dupä cum mentiona generálul Alexandr Nicolaevici Lüders, comandantul Corpului V de armatä rus, care in vara anului 1849 a intrat in Transilvania, intr-un raport destinat tarului Nicolae, romänilor le-a päsat prea putin de Imperiul habsburgic §i nu fidelitatea fatä de impärat a fost aceea care i-a impins in luptä ci dorinta lor cea mai ardentä de a-§i afirma propria natiune, aspiratia de a-§i cuceri drepturile legitime. Numai ridicänd armele puteau sä-§i facä un nume care sä le permitä sä-§i impunä revendicärile §i astfei sä nu mai fie priviti drept cél mai oropsit popor din imperiu meritänd sä fie nesocotit. Punändu-se sub protectia Vienei, singurul aliat ce le-а mai rämas, dupä 1 Vasile Stoica, op.cit., p.98. 2 M.Päcurariu, op.cit., p. 113. 3 Ibidem; V.Stoica, op.cit., p.98. 223
