Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Istorie

О chestiune extrem de interesantä Tn peisajul urban este cea a vietii comunitare. Jacques Rossiaud are urmátoarea párere despre asocierea orä§enilor din Europa Occidentalä: ’’Multä vreme, numai cei puternici au putut sä§i impunä meseriile sau ghildele §i sä cunoascä astfei comoditatea responsabilitätilor Tmpärtä§ite §i a protectiilor reciproce pe care le refuzau celorlalti; confreriile populare le apäreau drept primejdioase focare de revoltä sau deviere ereticä. Reprezentantii meseriilor §i ai artelor, о data instalati Ia putere, au adoptat pentru о perioadä Tndelungatä aceastä atitudine Tmpotriva celor neTnsemnati, iar prin anul 1400, la Florenta §i Strasbourg, confreriile profesionale supravegheate Tndeaproape trebuiau sä se integreze Tn grupurile §i artele considerate drept cadre ale organizärii socio-politice... "

Dar, о datä Tncheiatä cucerirea lor urbanä, ordinele mendicante au Tnteles cu repeziciune cä puteau profita de micile parohii consensuale; ei le-au acceptat ori au Tndemnat la crearea lor, la fei ca municipiile care le-au descoperit mai tärziu utilitatea §i, exceptänd perioadele de tensiune socialä sau politicä, le-au favorizat.”1

ín general, urbanismul medieval din Europa, de la care nu a fäcut nici о exceptie cel säläjean, dar cäruia nu i-a adus nici о modificare care sä-i imprime о notä personalä, a fost expresia unei vieti comunitare organizatá regulamentar, Tn formule stradale §i de cartier. Aceste formule facilitau socializarea pe temeiul unei vecinätäti lärgite teritorial. Pentru adulti, viata comunitará constituia un modus vivendi, iar pentru tineri era un foarte util exercitiu Tn vederea integrárii active Tn viata socialä de mai tärziu.

Fondul principal al acestui studiu este constituit din activitatea profesionalá a locuitorilor urbani §i organizatiile aferente, care sunt Tn numár de 3: breslele me§terilor; breslele calfelor §i asociatiile rudelor §i prietenilor acestora, Tn general constituite Tn scop de Tntrajutorare. Am surprins, inevitabil, §i modalitäti de manifestare activä a breslelor Tn peisajul citadin, cu trimitere expresä la Zaläu, pentru care documentatia a fost abundentä. ín rändurile urmätoare dórim sä detaliem anumite aspecte ale vietii comunitare a urbei de sub Mese§, din dorinta de cunoa§tere dar §i datoritä faptului cä multe din stereotipurile medievale §i moderne s-au perpetuat pänä Tn cotidian.

In ora§ele Zaläu, Jibou §i §imleu Silvaniei, care aveau un Statut urban adecvat, respectarea riturilor comunitare a fost asemänätoare cu practicile unei traditii bune, aleasä liber, chiar dacä aceste rituri aveau caracter deopotrivä sacru §i profan. Eie aveau darui de a Tntäri coeziunea socialä, care nu este altceva decät о exprimare suplimentarä a statutului privat extins din zona profesionalá Tn cea a comunitätii.

Comunitatea Tncepea cu vecinätatea imediatä, care se statornicea, cu certitudine, pe baze etnice, confesionale, pe structura ocupationalä. Astfel, Tn Zaläu §i oriunde Tn ora§ele transilvane, strada pe care locuiau cerami§tii a primit patronimul profesiei - strada Olarilor - pästrat intact pänä astäzi, de§i de peste 30 de ani nu mai practicä nimeni meseria de olar. intre cele douä brate ale Väii Zaläului se afla Hala täbäcarilor, transformatä astäzi Tn Piata agro-alimentarä principalä a Zaläului. in general, denumirile §i destinatiile initiale ale locurilor s-au transmis de generatii §i au rezistat pänä astäzi, dovedind о uimitoare capacitate conservativä a locuitorilor ora§ului.

1 Ibidem, p. 149.

173