Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
asemenea tip de aglomerare umanä cum ar fi colonia, municipium, urbs, singurul care s-а transmis fiind cel de cetate, derivat din civitas, dar care a pästrat numai sensui militar al cuväntului, desemnänd functia militarä a a§ezärii urbane: cetate-loc fortificat, de unde §i cetätuie, echivalentul citadelei din alte limbi neolatiné vest-europene. Precaritatea continuitätii de vietuire urbanä intre antichitatea tärzie §i evul mediu Tn arealul intracarpatic romänesc §i reaparitia civilizatiei de tip citadin Tn acest spatiu undeva, la cumpänä de milenii, nu inseamnä lipsa de vietuire a unei populatii pe acest teritoriu deoarece continuitatea de vietuire a unei comunitäti umane pe un anumit teritoriu nu trebuie Tnteleasä neapärat ca о continuitate absolutä, existänd conceptui de continuitate mobilé, explicat de Mircea D.Matei drept о pendulare a aceleia§i populatii in cadrul unor teritorii restränse, pe care aceasta nu le abandoneazä cu tótul Tn fata valurilor endemice de migratori, ci le utilizeazä succesiv, revenind aproape intotdeauna pe locuri in care a träit ulterior1. Ori, numai о populatie autohtonä, in cazul de fatä romäneascä, se putea deplasa intr-un cadru teritorial limitat §i resträns, revenind in locuri locuite anterior, ca fenomen ce acoperä un spatiu cronologic multisecular" 1 2. О astfei de continuitate mobilä este caracteristicä poporului román, majoritatea ora§elor noastre medievale formändu-se intr-un teritoriu ce nu a cunoscut niciodatä intreruperea totalä a locuirii in ultimele douä milenii. 2. Aparitia §i dezvoltarea primelor structuri urbane medievale pe spatiul transilvan Aparitia §i dezvoltarea ora§elor medievale pe spatiul romänesc constituie о problemä fundamental a istoriei noastre medievale. Vechimea tärgurilor sau ora§elor, ca §i inceputurile procesului de urbanizare in arealul intracarpatic romänesc i-a preocupat in egalä mäsurä atät pe cärturarii romäni, cät §i pe cei sa§i sau maghiari incä de la inceputurile istoriografiei moderne. §i aici, ca peste tot in Europa, in perioada de inceput a evului mediu, majoritatea a§ezärilor urbane se deosebeau cu putin de sate, datoritä faptului cä in aceastä perioadä era dominantä economia naturalä, me§te§ugurile §i chiar comertul afländu-se la un nivel scäzut de dezvoltare. Mediul urban impune schimbul de märfuri pe plan local, cu vecinätätile (zonal) sau depärtärile. Ca atare, räscrucile de drumuri, vadurile, contactui dintre märfurile indigene §i cele sträine au contribuit in mare mäsurä la aparitia a§ezärilor urbane. La cumpänä de milenii, in Europa centralä §i de est, deci §i pe teritoriul Romäniei de astäzi au inceput sä aparä §i sä se dezvolte cu multä intensitate tärgurile - ca piete de schimb - care mai tärziu devin, dacä au conditii optime, ora§e cu multiple functii: comerciale, me§te§ugäre§ti §i nu in ultimul ränd, administrative. ín aceste conditii, ora§ul se diferentiazä tot mai mult de sat. Cu timpul, me§te§ugurile vor deveni tot mai perfectionate §i performante iar me§te§ugarii se vor uni in bresle. ín acest proces de dezvoltare istoricä, ora§ele au avut conditii diferite de aparitie, aspect valabil §i in arealul intracarpatic romänesc. Unele au apärut §i sau dezvoltat ca sediu al puterii politico-militare (Alba lulia, re§edintä voievodalä), 1 Mircea D. Matei, Civilizatia urbanä medievalä romäneascä Contributii (Suceava pänä la mijlocul secolului al XVI-lea), Bucure§ti, Editura Academiei R.S.Romania, 1989, p.35. 2 Ibidem. 153
