Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
IMPLICATIILE FUNERARE ALE CORPULUI UMAN 311 Acceptänd ideea cä structura jocurilor de priveghi dezvoltä un caracter ritual evident, trebuie mentionat faptul cä cel mai constant aspect semnalat de cercetätorii genului este starea de bunä dispozitie, ce caracterizeazä punerea in act a scenariilor ludice. íntr-o prezentare sinteticä, priveghiul este perceput ca element cheie in echilibrarea psihicä, dar episodicä, necesarä parcurgerii dificilei perioade a “travaliului de doliu”: “cum se insereazä incep sä vinä oamenii din sat sä privegheze mortui peste noapte. Aproape din fiecare casä vine unul-doi tineri §i bäträni. Abia asteaptä sä moarä cineva. sä mai meargä la priveghi ca sä mai rädä si sä se mai ioace putin (subl.nt...Care vine de-afarä §i inträ in casä zice: «Dumnezeu sä vä ierte päcatele §i a voastre §i ale mortului». Bätränii joacä in grupuri cärti §i mai discutä Probleme de actualitate §i altele din viata räposatului. Tineretui este vesel; ei inveselesc pe cei indoliati. Dau sicriul mortului ?ntr-un colt si se apucä de joacä, fäcänd mare haz si veselie (subl.n) 38« ' Potrivit literaturii de specialitate, jocurile de priveghi au о multiplä functionalitate: “insuflarea de curaj familiei räposatului, mortui sä piece vesel pe lumea cealaltä”, “restabilirea echilibrului psihic al celor indoiliati, durerea adäncä cerändu-se recompensatä printr-o destindere corespunzätoare”, “sä inveseleascä pe cei veniti sä vegheze mortui, sä-i distreze, sä le alunge somnul §i sä facä о ultimä petrecere mortului”38 39. Inclusiv denominatia celor care regizeazä jocurile dezväluie о anumitä notä de ilaritate ce caracterizeazä acest gen de manifestäri; recunoscändu-i-se calitatea de veritabil personaj initiat, un astfei de actant este numit “duhovnic al mortilor” sau “biräu pe Ia morti”. Portretul de sorginte comunitarä al unui asemenea personaj se inscrie in aceea§i directie, aparent relaxatä, a modelului tanatologic traditional: “ín Uricu§ ar fi existat un oarecare Ciuta... Fusese acesta un hätru recunoscut, «de§tept» foc, mai ales cänd citea ziarul intors, avänd ca pregätire «§apte ghimnäzii» §i fiind posesor al unui cap de «prostologie» pe care il ungea cu unt sä nu imbäträneascä mai mult”40. Evident acest segment, aparent ireverentios, al funeraliilor a alimentat ingerinta constantä a bisericii, care §i-a afirmat permanent pozitia de condamnare §i repudiere fatä de asemenea manifestäri, considerate pägäne, prin dispozitii de genul: “iarä la care mort se vor face jocuri, chiote §i altele, sä nu-l prohoditi, cä acestea sunt lucrurile Satanei, care sä fac spre amägirea _§i pierderea sufletelor celor ce privesc §i spre ingreoiarea celui räposat”41. In genere, biserica s-а revoltat impotriva amestecului de sacru §i profane, incercänd sä interzicä toate formele de familiaritate intre universul viilor §i cei al mortilor, considerate, din perspectivä clericalä, ca fiind antitetice42. Ceea ce intereseazä demersui nostru, vizeazä modul in care corpul defunct este valorizat prin practicile ce compun ansamblul jocurilor de priveghi. Este paradoxal modul in care cadavrul suscitä comportamente rituale ambivalente, 38 Ion Gh.Roman - Jocurile de priveghi in Bihor, Crisia, XVII/1987, p.466 39 idem, p.470 40 idem, p.473 41 A.Fochi, Folclorul romänesc din Transilvania (sec.XVII), in Revista de folclor. III, nr.1, 1958 42 J. Delumeau, op.cit., p.48
