Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
310 CORINA BEJINARIU rolul de a ajuta familia sä-l uite mai curánd pe defunct (aceasta este una dintre motivatiile frecvent invocate de interlocuitorii no§tri), iar, pe de altä parte, pästrarea ei in forme intimizate, presupune, dimpotrivä, cultivarea afectuoasä a memoriei. Cadavrul- instrument ludie? Intr-un demers ce presupune analiza perceptiilor legate de implicatiile funerare ale corpului uman este interesant sä observäm cä numai Tn limba romänä §i albanezä termenul Slav “trup” s-а pästrat cu intelesul de “corp”, pe cänd in toate limbile slave vorbite astäzi TI Tntälnim numai cu sensurile de “trunchi “ §i “cadavru”35. Trebuie subliniat faptul cä in arealul romänesc, pentru desemnarea cadavrului, se folose§te destul de rar termenul de “trup”, specificitatea situatiei fiind marcatä de utilizarea expresiei “mortui”36. Este un aspect ce traduce suprapunerea semanticä, frecvent intälnitä la nivelulul mentalului colectiv, intre corp §i persoanä, perioada funeraliilor inregistränd prezenta personalizatä a defunctului. Pornind de la aceastä subliniere, in cele ce urmeazä ne vom referi la un aspect important, ce denotä о relativa relaxare a perceptiilor legate de corpul (cadavru), respectiv persoana defunctului (paradoxal daeä ne gändim la numeroasele practici de securizare ce au in vedere potentialul malefic al aceluia§i “obiect") este cel indus de vechea practicä a jocurilor de priveghi; in contextui acestora, cadavrul nu este doar un element de recuzitä, ci, in numeroase situatii, el devine co-participant (evident, prin manipulare sau substituire), comportament ce ar putea fi considerat, intr-o interpretare simplistä, ca fiind absolutamente ireverentios. in zonele unde aceste jocuri erau seevente ale ceremonialului de cult funebru, etnologii au constatat о prezentä mai consistentä in cazul defunctilor de värstä inaintatä; о posibilä explicate a fenomenului este legatä de faptul cä, in asemenea cazuri, aveam de a face cu о “moarte bunä”, intervenitä dupä implinirea destinului pämäntean al defunctului. Altfel spus, potrivit opiniei interlocutorilor, “nime n-are bai de mort cä ... Doamne iartä-mä, omul trebuie sä moarä”37. О asemenea pozitionare este specificä modelului traditional al mortii, in contextui cäruia moartea, ca fenomen, este inclusä in viatä, este acceptatä in proximitatea ei, atitudine fundamental diferitä fatä de paradigma modernä a mortii “interzise” (ocultate). 35 I.A.Candrea, Folclorul medical román comparat, la§i, 1999, p.51 36 idem, p.52. Situatia privind desemnarea cadavrului prin termenul “mortui” este constatabilä §i actualmente, in toate interviurile realizate Tn mediul rural interlocutorii no§tri foloseau exclusiv aceastä expresie Tn descrierea diverselor practici din structura ceremonialului funebru. Chiar §i in secventele privitoare la toaleta funebrä se folose§te aceea§i expresie, nefäcändu-se о disociere intre “trupul” defunctului §i persoana sa, perpectivä oricum improbabilä in conditiile in care familia (sau anumiti membri din comunitate) i§i asumä inclusiv rolul asa-numitului “tanatopractician”(evident, ne referim la mediul rural). 37 T.Graur, Jocuri de priveghi in Muntii Apuseni, in Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj, 1973, p.595
