Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu: Furcile de tors din colecţiile etnografice mureşene
196 AURELIA DIACONESCU vremea inceputului torsului §i mentinutä ín practica pänä ín zilele noastre; ea se confectiona din lemn tare §i era alcätuitä din douä parti, una cea de jós, mai groasä, cam de 6-8 cm, avänd о pozitie orizontalä §i a doua, un lemn mai subtire ínfipt vertical ín mijlocul célúi de jós, iar la capátul de sus un cáriig“ (R. Vuia). Dupä párerea lui R. Vuia unealta este mai veche decát ímpletitul cu bete, pentru cä stá la originea torsului care a premers tesutul. Partea de jós reprezintá „várlejül“ (Moldova) sau „colte§“ (Maramure§). Este о unealtä folositä mai mult de bärbati (se producea ata pentru inchingat mägarii, sau balti pentru desagi). Tocälia este unealta cu care omul a tors ínainte de a cunoa§te §i a folosi fusul, pe care antichitatea greco-romaná l-а cunoscut. S-а pástrat ín regiunile de refugiu, mai ales la populatia pastoralá din zonele mai inalte „inventatorul“ fiind considerat bärbatul a§a cum pomenea Lucretiu in „Poemul Naturii“ (Cartea V, versurile 1354-1360) scria: „Firea apói a silit pe bärbat sä lucreze cu läna Mult inaintea femeii; cu múlt pe aceasta о íntrecea Mai priceput ca о femeie íi bärbatul in orice lucru Pänä ce aspri plugari socotind släbiciune aceasta Máinii femeii läsarä о astfei de indeletnicire, §i íncepánd sä indure a cämpului muncä greoaie §i invärto§indu-§i in dura lucrare §i máini §i picioare“. Unealta era räspänditä din Pen, Balcanicä pänä in Asia Micä, in Carpatii räsäriteni (Maloru§i). Furca §i fusul stau la baza industriei casnice textile. Pentru stabilirea §i analiza tipurilor de furci, se incearcä a se lämuri problema vechimii §i originii lor pentru SE Europei. Dupä modul de utilizare íntálnim: furca purtatä la bráu sau la subsuoarä §i formeazä corp comun cu torcätoarea. Ea insote§te permanent femeia care toarce (in picioare, in mers, stánd jós). Lungimea furcii este de 80-130 cm., la női mai fíecventá in M-tii Apuseni. Furca deta§atä de torcätoare, fixatä in bancä, intr-un suport pentru a se a§eza pe el, in talpa de picior sau in scäunel. Arhetipul furcii de tors are corespondent in naturä, adaptat la conditiile locale, prin interventia omului rezultänd tipul §i varianta. Arhetip II. Contine bätul de lemn nefasonat cu ramificatii naturale pentru sprijinirea caierului, pänä la forme mai evoluate prin curätirea tijei de crengi §i introducerea in corpul ei de coarne indoite rezultänd furca cu coarne. De la aceastä formä primitivä prime§te denumirea de „furcä“ de la latinescul „furca“ - bat bifurcat. Variantä a aceluia§i tip este furca cu tija aplatizatä in formä de scänduricä. Pornind de la aceste douä arhetipuri s-au dezvoltat tipuri §i variante de furci specifice unor culturi mai largi in functie de conditiile locale §i etniile cärora le apartin. Termenul latin adaptat uneltei de tors se referä la formä, ceea ce ne face sä eredem cä pe längä studiul comparativ §i apartenenta etnicä, uneltele in forma aceasta au existat pe teritoriul locuit de daci inainte de ocupatia romanä. De atunci furca §i fusul au inregistrat neänsemnate modificäri in cursul
