Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Laura Pop: Colecţia de covoare a Muzeului Judeţean Mureş
COLECTIA DE COVOARE A MUZEULUI JUDEJEAN MURE$ 171 Matériáiul, tehnica, cromatica, registrul ornamental conferä particularitate covoarelor, precum §i aspectui artistic decorativ al acestora. Materialul de bazä folosit la covoarele din colectia muzeului este läna - ín special läna oilor turcane in zona Väii Superioare a Mure§ului - atät la bätealä cät §i la urzealä, respectiv „párul” la urzealä §i „canura” la bätealä. Cu timpul urzeala este din cänepä §i mai apói din bumbac, fiind mai rezistente. Cele mai vechi §i mai valoroase covoare sunt considerate cele care au länä atät la bätealä cät §i la urzealä.12 Pe längä länä, la Ornamente mai apare §i „länica”, läna industrial, apärutä Tn Transilvania incä de la sfär§itul secolului al XlX-lea. Pentru toale s-а folosit §i pärul de caprä. ín ränduielile casnice traditionale prelucrarea fibrelor textile a fost a doua ca importantä dupä pregätirea hranei. Prelucrarea länii in gospodärie presupune mai multe operatii, incepänd cu tunsul oilor ce are loc primävara incepänd din 10 mai, apói spälatul länii vara, la räu sau la vältoare. Toamna are loc scärmänatul länii cu mäna sau cu scärmänätoarea13, periatul cu „hacle”, doi piepteni speciali pentru pieptänat läna, cu ajutorul cärora se separä fuiorul sau „pärul”, firul mai lung §i mai aspru de „canurä”, läna mai moale, cu fir mai scurt, folositä in general pentru bätealä. Urmätoarea etapä este cea a torsului caierului de länä de pe furcä pe fus, sau drugä, pentru firele mai groase. Cea mai veche unealtä de tors din Románia, intälnitä §i la noi in zona colinarä a Cälimanilor, este „tocälia”14 sau „várlejül”, unealtä räspänditä pe intreaga intindere a tärii. La inceput era folositä pentru tors in general, apói a rämas doar pentru torsul pärului de caprä pentru obtinerea nojitelor de la opinci sau a „baltului” pentru desagi. Pänä in perioada postbelicä torsul cu furca se fäcea de obicei in §ezätori de cätre fete §i femei. §ezätorile pentru tors aveau loc de obicei in Postul Cräciunului, numai in zilele de luni, miercuri §i joi seara.15 In Valea Gurghiului aveau loc §ezätori mixte de fete §i de neveste. Pentru obtinerea sculului de länä are loc rä§chiratul firelor de länä pe rä§chitor. Sculul se spalä cu apä cäldutä apoi se vopse§te. Pentru toale se preferä culoarea naturalä a länii (alb, brun), dar §i colorantii vegetali ori chimici. Colorantii vegetali se obtineau din diverse plante: pentru culoarea ro§ie se folosea sovärf (Origanum vulgare), pentru diverse nuante de cafeniu de la maro-inchis pänä la bej se foloseau coji de ceapä, coajä de nuc, frunzä de nuc verde. ín aceea§i solutie de vopsea obtinutä din coajä de nuc sau de arin se introduceau mai multe ränduri de scule obtinändu-se degradeuri ale aceleia§i culori. Pentru culoarea verde se folosea „ piatra vänätä”(sulfat de cupru hidratat) §i „usucul”, apa de la spälat läna: la un kilogram de sare se puné I lingurä de piaträ vänätä §i 50 de litri de usuc. Pentru obtinerea negrului se folosea „calican” (calaican, sulfat feros cristalizat - FeS04.7H20 - folosit in general pentru inchiderea 12 Paul Petrescu, Paul H.Stahl, Scoarte romäne§ti, Editura Meridiane, Bucure§ti, 1966, p.9 13 De remarcat cä ma§ina de scärmänat länä se nume§te §i « lup » la Vätava. Informatie primitä de la German Simion, n.1934, loc.Vätava, jud.Mure§, 16.12.2004. Romulus Vuia, Tocälia §i inceputul torsului, in « Studii de etnografie §i folclor », Bucure§ti, 1980, vol.ll 15 informatii de la Cioatä loana, n.1928, localitatea Vätava, jud.Mure§, 16 decembrie 2004.
