Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)

Aurelia Diaconescu: Etnografia câmpiei transilvaniei la sfârşitul secolului al XIX-lea în consemnările prof. dr. Ambroziu Cheţianu

ETNOGRÁFIA CAMPIEI TRANSILVANIEI LA SF. SEC. XIX 29

afländu-se rotari, bärda§i, cioplitori de lemne, támplari, croitori, mesteri care lucreazä färä sä fi fost undeva la invätäturä. Pentru cá multi nu au cu ce se ocupa ín perioada de iarnä prof. Chetianu le recomandá me§te§uguri ca ímpletitul de corfe, co§uri, rogojini de papurä, pälärii de paie etc. In timpul iernii femeia ímbracá casa: toarce, tese, coase.

Hrana de bazá este mämäliga. Tot „din fäina de cucuruz se pregätea méláiul care se främäntä, se dospe§te §i se coace ca §i péinea ín ocul cáreia se pregáte§te". Lángé mámáligá méncarea cea mai frecventá era laptele, brénza §i fasolea. Ca о méncare specificá zonei sunt considerate „urechiu§ele", „aluat sucit ín forrná de urechi, care se fierbe ín bor§ ?i se gátefte о méncare simplá dar bűné". ín zilele de post „ín loc de unsoare se folose§te uleiul din cénapá, in §i din sämbure de dovleac“. Cánd sunt la lucrul cámpului amiaza este mai bogaié.

Pentru toatá paleta activitétilor economice din Cámpia Transilvaniei, ráménerea ín urmá fatá de alte regiuni este pusá de prof. Chetianu pe seama lipsei a dói factori motrici principali: lemnul §i drumurile. Dacé pe lángé abundenta produselor sale naturale tinutul ar fi avut lemn suficient §i cái de comunocatie pentru a veni ín contact cu alte regiuni, dezvoltarea economicá §i culturalá ar fi fost mai maré.

Portul popular din Cámpia Transilvaniei í§i ínscrie ín evolutia lui о puternicá influentá a portului din Márginimea Sibiului, ce a devenit un port de „expansiune“ din primele decenii ale secolului XX. Cu atát mai importante devin ínsemnárile prof. Chetianu cu cát surprind portul traditional al Cámpiei cum adesea íl numim (ín istoria portului transilvánean) „portul de acum 100 de ani", cu piese dispárute ín timp (céma§a cu ciupag, chindeul de cap, rochia cu lebáruti, catrinta cu trup vánát etc.) materialul constituindu-se íntr-o importantá sursé documentará ín istoria portului popular románesc din Transilvania.

Piesa de bazá din costumul popular femeiesc §i bárbátesc, cáma§a, este bine descrisá furnizánd informatii privitoare la tipul morfologic, material, ornamenticá §i cromaticá.

Cáma§a bárbáteascé este confectionatá din pénzé de casa de bumbac, de lungime mijlocie, fárá guler §i cu broderie la gát („cusutá la gát“). Máneca este adunatá ín „pumni§uri“, cusuti cu atá albá („ímpiestritati“) őri cu arnici ro§u sau vánát ín functie de várstá. Cáma§a este stránsá pe corp cu §erparul lat §i ímpodobit cu bumbi §i flori, sau printr-o curea de о palmá de laté toatá ímpodobitá cu bumbi de aramé galbená. Aceastá ultimé informatie privitoare la curea ne face sá eredem cá portul deseris este cel din aria rásáriteaná a Cámpiei Transilvaniei spre zóna Cálimanilor, pentru cá ín stampe de la ínceputul sec. al XlX-lea apare cureaua cu bumbi de aramé pentru aceastá zoná.

Scurteica este din láná tesuté de casé mai múlt pe umeri. Cioarecii sunt confectionati din tesäturä de láná albá cu lungime normalé, iar vara mai cu seamá feciorii, poartá izmene din pénzé. Pieptarul §i cojocul sunt confectionate din piele (nu se mentioneazá detalii ornamentale) pe cap bárbatii poartá pálárii cu margini late vara, iarna cáciulá maré de miéi. íncáltáminrea frecventá este opinca mai rar cizma.

Pentru cám§a femeiascá materia primá folositá era pánza de bumbac tesuté in gospodárie, sau pánza industrial „giolgiu“. Dispárutá azi din portul