Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
48 lOAN EUGEN MAN mo§ie о regäsim mentionatä intr-un document din anul 1319, cänd la 14 decembrie este impärtitä intre cei dói fii a lui Dionisie §i anume о parte revenind magistrului Toma (unde se afla §i Reghinul), iar restul lui Dezideriu. Cu toate distrugerile pricinuite de invaziile tätare din anii 1241 §i 1285, §i de alte calamitati, aceastä localitate ruralä (villa) rezistä §i continua sä se dezvolte, §i de aceea documentele nu о ignorä. Cä§tigänd important, acest Regun sau Regen, in anul 1332, devine sediul unui capitlu4. Potrivit registrelor de evidentä a dijmelor papale5, intre anii 1332- 1335 parohul Nicolae contribuie cu diverse sume de bani, reprezentänd о cantitate monetarä destul de insemnatä, fatä de restul localitätilor din zonä. Acest paroh Nicolae predica §i in anul 1330, cänd au fost incheiate lucrärile de ridicare a bisericii, la inceput ca bisericä catolicä. Reghinul mai este pomenit la 4 iulie 1357, cänd regele Ludovic I al Ungariei dä dreptul numitilor Torna §i §tefan, fii lui Torna a lui Dionisie, de a percepe „quinquagesimalele“, de pe mobile lor, dar §i in anul 1361 cänd este amintit ca loc important de comert pentru negustorii din Cluj6, ín anul 1403 localitatea devine re§edinta decanatului bisericesc „Pluvia”, deci se bucura de protectoratul monahic7. Un indiciu al dezvoltärii urbane a localitätii, a cre§terii importantei sale, este indeplinirea statutului de tärg, forma intälnitä in anul 14278, ca „oppidum Regen”, inclinäm sä eredem cä localitatea era consideratä tärg incä din secolul anterior, intrueät inscriptia de pe prima stemä conferitä localitätii de regii angevini (un scut de culoare ro§ie, despicat, care cuprinde crinul familiei de Anjou §i о stea cu §ase coituri) contine insemnele: „O.P.R.", adicä „Oppidum Privilegiatum Regun” (Reghin 4 Capitlul era forrma de organtzare religioasä pänä in secolul al XVI-lea, cänd au avut loc reformele religioase. Capitlui Reghin cuprindea localitätile Bato§, Dedrad, Idieciul de Sus, Petelea, Reghin, Sieut §i Täuni. 5 Documente privind Istoria Romäniei, veacul XIV, seria C, Transilvania, III (1331-1340), Bucure§ti, 1954, p.127, 196, 210 §i anume: „1332. De asemenea Nicolae, preotul din Reghin a plätit frei lotoni de argint“', „1334. De asemenea Nicolae parohul din Reghin a plätit 8 gro§i“\ „1335. De asemenea Nicolae, parohul din Reghin a plätit о jumätate de fertun de argint“. 6 Franz Zimmermann, Carl Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, II, Sibiu, 1897, nr.795, p. 191 -192. 7 Ibidem, Sibiu, 1902, nr.1487, p.295-296. Pluvia este denumirea latinä а Reghinului. 8 Gustav Gündisch, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, IV, Sibiu, 1937, nr.2021, p.322-323.
