Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
416 MELINTE SERBAN pleiade „de cärturari romäni“, precum diacul Oprea §i cumnatui säu, protopopul Mihai, apoi Popa Vasilie, „autorul céléi mai vechi cronici romane§ti a bisericii Sf.Nicolae din Bra§ov“. in atari conditii, Coresi a gäsit la Bra§ov „traduse gata cärtile principale liturgice“, partea sa de cotributie rezumändu-se la „unificarea ortograficä §i la о nouä revizuire а vocabularului vechilor traduced romäne§ti, care se pästrau la Bra§ov“70. ín final, Nicolae Sulicä Tnchinä slove de Tnältare „minunatei cetäti a Bra§ovului“, simbol al unitätii romäne§ti: „Bra§ovul, unde s-au tipärit primele cädi romäne§ti cu concursui preotilor localnici §i unde s-au fäcut poate §i primele traduced romäne§ti - a fost leagänul atätor initiative §i opere de ordin cultural §i literar. La Bra§ov, s-а scris prima cronicä romäneascä cu subiect romänesc (cronica lui popa Vasilie), s-а intocmit primul calendar romänesc (prin dascälul Dimitrie Eustatievici), s-a publicat prima revistä §i primul ziar politic romänesc al Ardealului §i s-au inregistrat atätea alte fapte cäduräre§ti, care reprezintä о neintreruptä traditie culturalä de suté de ani. Bra§ovul a fost cea mai puternicä citadelä a ortodoxiei romäne§ti intotdeauna, de cäte ori credinta strämo§eascä era amenintatä cu släbire sau cu desfiintare. Bra§ovul a fost punctui de contact, unde s-au intälnit in toate vremurile aspiratiile vechiului regat §i aspiratiile Ardealului romänesc. Lupta de emancipare a Bra§ovului romänesc simboliza, in miniatűré, marea idee de emancipare §i libedate a neamului intreg. In Bra§ovul, care a väzut o§tile biruitoare ale lui Petru Rare§, Mihai Viteazul §i Radu §erban, §i care cunoscuse binefacerile ocrotitoare ale lui Neagoe Basarab, ale lui Aron Vodä §i ale altor voevozi, s-а plämädit in taina täcutä a inimilor, timp de sute de ani, ideálul acelei unitäti nationale, care trebuia sä vinä odatä“7\ Nu putini au fost cercetätorii care au apreciat continutui studiilor profesorului Nicolae Sulicä, obiectiile fiind reduse la considerable pe marginea Epilogului diaconului Oprea Spre exemplu, George lva§cu72 considerä cä „cele mai numeroase §i cele mai impodante pentru formarea limbii literare romäne§ti, intrucät ele au fost multiplicate prin tipar, sunt, färä indoialä, cärtile transpuse in romäne§te sau reväzute, dupä traducerile mai vechi, de "popi", §i "dascäli", romäni din Bra§ov“, in jurul lui Coresi ständ „cädurari §i populatia romäneascä bra§oveanä, ai cärei negustori reprezentau una din realitätile impodante ale vietii economice din vremea aceea“. Aceea§i idee formeazä 70 Ibidem, p.753-754. 71 Ibidem, p.762. 72 Istoria literaturii románé, I, Bucure§ti, 1969, p. 101-104.
