Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
410 MELINTE $ERBAN cele douä obligatii ale cre§tinului fatä de Dumnezeu in timpul rugäciunii (milcuitura §1 datul de har), cele cinci párti care formeazä fondul rugäciunei §i cele §apte cereri cuprinse ín Tatái nostru“, cu deosebirea cä in intrebarea cre§tineascä acestea sunt redate „intr-o forrná mai concentratä, dar färä sä se poatä identifica intocmai cu nici unul dintre cele frei catehisme ungure§ti‘A9; iar in al doilea ränd, „analogiile ce se pot descoperi in textete ungure§ti sunt cu mutt mai numeroase §i atät de specifice ungure§ti, incät cade cu totul ipoteza unei influente germane'60. Concluzia la care ajunge profesorul N.Sulicä, preluatä de toate interventiile in discutiile de dupä el51, presupune cä íntrebare 49 Nicolae Sulicä, op.cit., p.22 50 Ibidem. Nicolae Sulicä in§irä cäteva dintre cele mai caracteristice cazuri de calchiere dupä limba maghiarä: „1) Conjunctia “cum” in locul conjunctiei “cä” sau “ca”, exact ca in limba ungureascä, in care conjunctia “hogy” are deopotrivä §i intelesul de “cä” sau “ca”. De ex.: „Folosul dentäi, cum (=ca) noi päcatele noastre sä le putem cunoa§te... AI doilea folos, cum (=cä) ne deade zeace cuvintele sale... A treia folos, cum (=ca) oameni fäcätori de räu sä se intoarcä cätri Dumnezeu”. Sau „Bunävestire §i veselie de la tatälu Sfäntu Dumnezeu, cum (=cä) noau ne va erta toate päcatele”. 2) Verbul „trebuie§te” construit cu dativul intocmai ca §i ungurescul „keil”, de ex.: „Ce iaste a treia parte, ce trebuia§te cre§tinului sä §tie?”. 3) Verbul „a crede” construit cu acuzativul, in loc de prepozitia „in”, intocmai ca §i Tn vechea limbä ungureascä, de ex.: „Acéla om, eine crede ertäciunea päcatelor”. 4) Substantivul „cuvänt”, in loc de „poruncealä”, declarat dupä ungurescul „ige”, care numai in limba ungureascä veche are §i intelesul de „poruncä”, paralel cu sensul mai obi§nuit de „cuvänt”. 5) Expresia „a da afarä” =a publica, a edita, cu adverbul „afarä” despärtit §i aruncat in urma verbului, intocmai ca §i compozitia verbalä ungureascä „ki-adni”, de ex.: „Prin cene-§i deade Dumnezeu zeace cuvintele sale afarä?”. 6) Expresia „cuminecäturä de la preastol”, tradusä exact dupä ungurescul „oltári szentség”. 7) Substantivul „haznä” din ungurescul „haszon”, respectiv „haszna”. 8) Substantivul compus „datul de har”, reprodueänd exact pe ungurescul „hála-adás”. 9) Prepozitia „pre” in loc de „la”, corespunzänd postpoziticii ungure§ti ,,-ra”, de ex.: „Ce neinvatä pre (=la) credinta dreaptä?” 10) Inversiuni de topicä, ca de ex.: „Sä ne pentru iale ispä§inu”. Pe toate acestea N.Sulicä le considerä specific ungure§ti §i absolut necunoscute limbii germane”, {op.cit., p.22-23). 51 P P.Panaitescu, op.cit., p. 152, v. §i nota nr.72. Ion Ghetie §i AI. Mare§, in op.cit., p.226-229, admit demonstratia profesorului tärgumure§ean: „Mult mai convingätoare sunt exemplelele frazeologice prezentate de N.Sulicä (1936) §i N.Drägan (1938) in sprijinul pärerii cä originalul Catehismului era maghiar” §i mai departe: „atäta timp cät fiecare constructie, luatä in parte, prezintä mai multe modele, dar numai unul din acestea se repetä consecvent in toate situatiile, va trebui sä socotim drept mai pufin
