Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
О STRATEGIE А DEZNATIONALIZÄRII ROMÄNILOR 207 tului maghiarofon in scopul declarat de iradiere al acestuia Tn zonä Tn vederea realizärii cordonului etnic est-vest preconizat. * in timp ce opinia publica din Ungaria lua cuno§tintä prin intermediul presei despre quasi falimentul politicii de colonizare recunoscut ulterior chiar de lucrarea oficialä de informare a lui Lovas Sándor, Tn extremitatea nord-vesticä a Cámpiei Transilvaniei Tn 6 august 1907 la Gherla avea loc adunarea generálé a Uniunii societátilor secuie§ti, la care conferentiarul principal a fost parlamentarul apologet al colonizárilor gróful Bethlen István. Náscut la Gome?ti Tn apropiere de Tírgu-Mure§ Tn anul 1874 §i descinzánd din stirpea principelui ardelean reformator Bethlen Gabor, Bethen István era Tnrudit dupá marná cu marea familie a Telekie§tilor. Absolvä Institutul Terézián din Viena, studiazá apói cursuri de drept la Universitatea din Budapesta, pentru ca ulterior sä termine §i Academia Ungarä de Agricultura. Din 1901 este, succesiv mai multe legislaturi, deputat al Circumscriptiei electorale a Cámpiei Transilvaniei unde detinea prin mo§tenire imense proprietáti, de unde §i marea sa predilectie pentru probelemele socio-politice §i agrare ale acestei Tntinse zone románesti. ín calitate de parlamentar Bethlen István face la Gherla о ampla expunere despre rolul ungurimii §i Cámpia ardeleaná, expozeu Tn care propune о nouä Strategie a colonizárilor, de data aceasta nu cu unguri din Ungaria propriu-zisä ci cu secui sáraci din arcul carpatic, mai adaptabili §i mai harnici decát ungurii utilizati ín acest scop páná atunci. Exeget versat al problemelor complexe ale politicii agrare §i implicit nationale ungure§ti din Transilvania Bethlen constatá §i nu ezitá s-о spuná deschis cá schimbárile intervenite Tn proprietatea agrará cu implicatiile lor politico-nationale au fost constatate curánd de contemporani de aceea, Tn pofida e§ecurilor suferite de politica de stat a colonizárii promovatá de legea din 1894, ea trebuie reluatá cu forte §i strategii női, fortificante, fiindcá va spune el mai tárziu „altfel chiar ín conditii de cäteva decenii de pace ungurii vor trebui sä facä о nouä descindere in Transilvania“, Tn sensul cä Tn acest timp Transilvania ar fi cu totul pierdutä, necesitänd о nouä ocupare (Uj honfoglalás)22. Cu referire la procesul cumpärärii de cätre romäni a pämäntului conferentiarul afirmä: „E de presupus oare cä aceastä tarä §i-ar putea pástra chiar §i numai pentru un minut caracterul säu national /ungar/ cäruia //' e inima de unde inundä sängele säu vivace -cänd e//pämäntul/ 22 Tokaji László, Uj honfoglalás (О nouä ocupare /a Ardealului/), Kolozsvár (Cluj), 1913, p.5-6.
