Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
96 CORINA TURC lui Constantin Bräncoveanu, ce poartä titlul Succinta relazione dell’accidente sinistro accorso al Principe di Vallachia Costantino Bassaraba di Bran kován nel di 4 aprile 1714 in Bucoreste23. Considerat de cätre Ruffini un personaj aproape exemplar, „uomo di fiducia del voevoda“24, Ferrati §i-a inceput relatarea despre tragicul an 1714 cu sosirea la Bucure§ti a trimisului sultanului ce aducea vestea mazilirii. Consemnärile sale, intr-o formula destul de prozaicä, urmärind indeaproape firul evenimentelor §i redänd dialogurile purtate la curtea bucure§teanä cu solii turei §i cu boierii, Tncearcä sä ofere cititorilor о Tncärcäturä de autenticitate. О comparatie Tnsä cu modul in care Del Chiaro descrisese acela§i moment dezväluie dar subiectivismul mascat al lui Ferrati. Del Chiaro, ca de altfel §i Radu Popescu, inregistra transformärile impuse de turci Tn aprilie 1714 ca pe ni§te consecinte ale unui scenariu dinainte pregätit, imbrohorul impunänd desemnarea lui §tefan Cantacuzino ca nou domn. ín schimb, Ferrati infäti§eazä acela§i moment istoric ca fiind expresia unei Solidarität boiere§ti („Atunci boierii au strigat din пои spunánd: «Noi l-am ales pe acest §tefan: pe acesta il vrem §i rugäm ca acesta sä fie confirmat>>“25), fapt care este definitoriu pentru partizanatul säu cantacuzinesc ce l-а condus spre mistificarea adevärului istoric. Ultimul narator al realitätilor bräncovene§ti de pe aceea§i pozitie de memorialist al epocii este NICOLA DA PORTA, cu о complicatä origine cretano-veronezä, care a devenit secretar de limba italianä la curtea lui Constantin Dúca, in Moldova, in anul 1693, iar apói din 1694 la cea a lui Constantin Bräncoveanu; ajungänd ulterior omul de incredere al stolnicului Cantacuzino §i-a oferit acestuia serviciile de bibliotecar la Märgineni §i la Sf.Sava, precum §i pe cele de tradueätor26. Dincolo de calitätile sale a fost insä о persoanä duplicitarä, cum aratä §i acuzatiile ce i-au fost aduse de Neculce privind indeletnicirea sa cu „despecetluirea cärtiloP, dar mai ales memoriul scris de el in 1697 (sau 1699) §i adresat curtii vieneze -o dovadä a intentiei sale de a intra in serviciul imperialilor. Paginile sale petitionale, ce poartä titlul Discorso toccante la maniera di governo che la quale si potrebbero conquistare e " Ibidem, p.398-399. 24 M.Ruffini, op.cit., p.203. 25 Cälätori sträini despre tärile románé, vol.VIII, p.402. 26 C.Dima-Drägan, Biblioteca unui umanist román. Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucure§ti, 1967, p.28-29.
