Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
DOMNIA $1 PERSONALITATEA LUI C.BRÁNCOVEANU 97 mantenere questi principati dell’arme imperial?7 rämase färä rezultatul pentru care au fost proiectate sunt о pledoarie pentru instabilitatea §i superficialitatea caracterului autorului. Urmärind sä suscite interesül imperialilor, Da Porta contureazä schematic cadrul geografic, apoi atmosfera politicä, raporturile cu otomanii, reducänd imaginea domnitorilor din cele douä Principate la cea a unor sträini, in general greci, sustinuti de Poartä §i „bucurändu-se de о stäpänire absoluta“. Cänd relateazä despre situatia din Tara Romäneascä nu ezitä sä-i incurajeze pe imperiali in planurile lor expansioniste ce ar putea foarte mult sä mizeze pe existenta in tarä a douä partidé adverse. De§i in momentul cänd schiteazä acest cadru evenimential nu se produsese incä ruptura lui Bräncoveanu de Cantacuzini, Da Porta nu omite sä mentioneze cä domnul muntean a fost investit cu inalta functie ca urmare a värstei fragede a fiului lui §erban Cantacuzino, cä „e sprijinit de boierii mai de vazä din tarä, aproape toti inruditi prin sänge, dar mai ales de cei patru frati... care ii sunt unchi §i care l-au sprijinit din calcul'* 28. Toti ace§ti cälätori, mai mult sau mai putin itinerants mai mult sau mai putin legati de Tara Romäneascä, au läsat despre Bräncoveanu §i epoca sa о imagine decupatä din realitatea pe care ei in§i§i au träit-o. Nuantele in care contureazä perioada bräncoveneascä sunt conforme insä cu pozitiile pe care ei s-au situat, astfei incät de la amplele informatii ale lui Del Chiaro, trecänd prin notitele lui Marsigli, tributäre carierei sale militare, ajungem la mult mai sumarele incursiuni in epoca bräncoveneascä, apartinänd lui Ferrati §i lui Da Porta. Reintälnirea istoriografiei italiene cu istoria consumatä la curtea munteaná la finele veacului al XVII-lea se produce abia la inceputul secolului XX, dupá о intrerupere destul de lungá in care relatiile románoitaliene s-au márginit la aspectui politic §i la implicarea in convulsiunile provocate de ideálul unificärii nationale. Secolul XX aducea in atentie problema raporturilor culturale románo-italiene, prin cultivarea limbii italiene la Universitatea din Bucure§ti, iar mai apoi prin integrarea in Italia, in cercul studiilor de romanisticá profesate la Roma, Padova, Venetia §i Torino §i a aspectelor legate de limba §i civilizatia romänä. De pe aceste pozitii incep explorárile italienilor inspre trecut pentru Cälätori sträini despre tärile románé, vol.VIII, p.141. 28 Ibidem, p.144.
